Menu

SCRIERI DE DRAGOSTE / IOAN MICLĂU /CRINGILLA, AUSTRALIA 

S

IN  FAȚA  CASEI  TALE

   (dedicată soției mele Florica)

În fața casei tale,

Creștea un trandafir,

Eu mă opream pe cale,

Cu drag ca să-l admir!

În fața casei tale,

Acelaș trandafir

Își scutură pe cale,

Frumoasele-i petale!

Păreau ca niște zile,

Ce cad mereu, mereu,

Acoperind iubirea,

Și înroșind cărarea

Sufletului meu!

I.M.Gepianul

2017

ZICERI  VECHI  ȘI  NOI…!

-”Cea mai valoroasă mândrie pentru un om este smerenia; iată de ce,

neamul românesc va supraviețui întotdeauna, fiindcă EL nu este robul

nimănui, El este robul lui Dumnezeu!”

-”Critica este o armă de îndreptare, dar, nu știu cum se va îndrepta acel

care critică fără oprire!”

-”Nu Istoria e sucită, ci acei care o sucesc!”

-”Iubește la nevasta ta modestia ei, și nu te avânta după privighetorile ce

te ademenesc, fiindcă acestea cântă și zboară mai departe!”

-”Vezi că nu e nici mortul fără vreo vină, din moment ce la adus pe aproapele

lui în starea de al ucide!”

-”Se zice că prietenul adevărat îți arată grșelile, dar dacă te încarcă până cazi,

să fii atent, dacă întradevăr îți e prieten!”

-”Când omul este înstare singur să-și facă critica purtării lui, cu siguranță că

este om adevărat!”

-”Nici minciuna nu e nouă, căci după ce servise regii și împărații lumii,

o vedem și azi agățându-se de lumea cea modernă!”

-”Bucură-te de pâinea ce-a frântă de Hristos, adică, acea câștigată cu sudoarea

frunții tale, și vei fi fericit și mult mai sănătos!”

                                      *

VERSURI  ALBE…ȘI-O CĂRARE!

Norocos de vânt prielnic,

Pentru pânzele-i albastre,

Cerul drept catarg al lumii,

Se înalță cu iubire,

Peste zări peste pământuri,

Peste țări, peste oceane,

Peste văi, câmpii și dealuri,

Peste oameni cu simțire!

   De prin șapte zări a lumii

Au venit ca să pețească,

Mulți voinici, ce încercară

Smeilor ca să servească,

Numai mâna dulcei zâne,

Pentru ei să dobândească!

Doar din rău se naște bine,

Din gunoi dragi flori albastre!

    Dar puțini sunt cei ce judec,

Și privesc de unde vin,

Când ajung ca să sărute,

Viața, fata din dafin!

 Unii, uită printre noi,

Căci sfârșitul se întoarce,

Tot la bulgăr de noroi!

    Oh, viața-i o scântee,

Veșnic arde și se stinge;

Când trăiești fii bun ca cerul,

Nici nu râde, nici nu plânge,

Viața-i flacăra iubirii,

De iubești viața te ține,

De urăști, e semn de moarte,

Așadar, încearcă singur

Calea care o dorești,

Dar, eu zic că e mai bine,

Dragostea să-ți fie calea,

Aste-i vieți de rău și bine,

Pentru cel de lângă tine!

”O cărare o ave-ȚI!”

Ioan Miclău-Gepianu

2017

Restituire:11/11/2020

No comments

Lasă un răspuns

Ce parere aveti de noul website valcea-turism.ro?

View Results

Loading ... Loading ...

Date de contact