Menu

Biserica Vlădeşti – Muscel frumos monument de arhitectură ecleziastică muscelean

Biserica Vlădeşti – Muscel frumos monument de

                           arhitectură ecleziastică muscelean

Biserica din Vladestii de Susfoto:http://placeandsee.com/s?as=foto&fp=26857399

În satul Vlădeştii de Sus judeţul Muscel, biserica cu hramul  „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”, a fost construită în anul 1656, de către marele vistier Pârvu Vlădescu, care urmărea înlăturarea de la domnie a voievodului său, Mihnea III Radu, ctitorul sfârşind precum patronul spiritual al bisericii, prin tăierea capul  din porunca  vicleanului domn.

Biserica din  Vlădeşti a fost începută de către marele boier  şi terminată de Anca, soţia sa, care i-a strămutat osemintele, peste trei ani, în locaşul de cult ctitorit de marele vistier.

Consemnat în piatră, textul pisaniei fixat deasupra accesului în biserică relevă osândirea ctitorilor. „ Cu vrearea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi al Sfântului Duh, ziditu-s-au această sfântă besearică den temelie întru slava Usochinoveniei ( Tăierea capului Sf. Propovăduitorului Ioan Botezătorul lui Hristos) în zilele luminatului domn Io Constantin Voevod Şerban, cu toată osârdia, dreapta cheltuială <a> jupan Pârvul vel vistier şi jupâneasa lui, Anca, şi coconii: Bălaşa, Constantin şi Şerban, ca să fie dumnealor şi părinţilor: Tudoran vel sluger şi jupâneasei Marie şi lui Ivan vel şatrar şi jupânesei Elinii poman<ă> în veci. Primeşte osârdia noastră şi ca ruga Sfinţii(i) Tale, de muncile vecinice ne izbăveşte. Ispravnic Nan logofăt a scris în luna noiembrie 1. vă leat 7165.”

Structura planimetrică a construcţiei originare va fi modificată esenţial, prin adăugarea pridvorului, în anul 1851 – operaţiune consemnată în textul pictat a fresco deasupra pisaniei originare: „ Făcutu-s-au acest anvon din temelie şi cu zugrăvitul de dumnealui Nicolae Arsenescu şi cu soţia dumisale, Safta, la an 1851, iunie 30.”

Edificată în plan rectangular, cu dimensiunile de 19 metri lungime şi aproximativ 8 metri lărgime, Biserica Vlădeşti este compartimentată în: altar, naos şi pronaos, conform ritului bizantin.

Component al planului, altarul – absidat semicircular în interior şi poligonal, în exterior, este acoperit cu o semicalotă sferică edificată din cărămizi dispuse radial. Iluminarea spaţiului se asigură printr-o fereastră abrazurată dispusă pe axul longitudinal al bisericii. Prevăzut cu nişa proscomidiarului, la nord, şi cea a diaconului, la sud, altarul se separă de naos printr-o catapeteasmă de zid prevăzută cu trei deschideri terminate în arc în plin cintru destinate uşilor împărăteşti şi diaconeşti. Registrele catapetesmei sunt compuse din medalioane circulare sau casetoane.

Naosul – acoperit cu o cupolă sferică susţinută pe arce descărcate pe stâlpii de colţ – prezintă un plan pătrat. Potrivit arhitectului N. Ghika – Budeşti, „naosul nu poate fi avut turlă nici la origine.”[1]

În peretele vestic, este practicată o deschidere cu arcade în plin cintru pentru asigurarea accesului spre pronaos.

Pronaosul – datând „dintr-o epocă mai târzie”[2] – este boltit printr-o calotă sferică cu o modalitate constructivă de susţinere similar aceleia a naosului; are un plan pătrat şi o intrare de acces spre turnul-clopotniţă, pe o scară elicoidală construită într-un turnuleţ alipit peretelui nordic. Clopotniţa avea iniţial o bază pătrată decorată, ca şi corpul bisericii, cu butoni rotunzi de teracotă.

Turnul-clopotniţă actual, de formă octogonală, „cu patru ferestre arcuite şi zidărie de cărămidă simplă şi de calitate inferioară, tencuită fără nici o preocupare de artă”[3]a fost reconstruit în secolul al XIX-lea.

Pridvorul – adăugat în anul 1851 – de plan dreptunghiular, este boltit în calotă semisferică descărcată pe arce în consolă inegale din cauza planului rectangular.

Decorul arhitectural originar al paramentului este caracteristic „vechiului stil din veacul al XVI-lea, cel puţin pentru registrul inferior, care este compus din panouri dreptunghiulare de diferite mărimi, ca la biserica Mănăstirii Căluiul. Registrul superior se compune din arcaturi în semicerc, alcătuite din cărămizi rotunjite, formând un ciubuc unic în relief; în interiorul arcaturilor şi în timpan, se găsesc presăraţi butoni rotunzi de teracotă.”[4]

Semnalând diferenţele arhitecturale evidente dintre cele două registre, N. Ghika-Budeşti consideră că „s-ar putea ca biserica să fi fost începută în veacul al XVI-lea şi apoi terminată în al XVII-lea veac”[5], deşi pisania originară infirmă o asemenea supoziţie.

Registrul decorativ al exteriorului bisericii este amplificat la uşa bisericii – cu „chenar din piatră profilată, având un arc festonat cu vârf, care aminteşte de acel de la biserica Sfinţii Împăraţi  din Târgovişte”[6] şi la ferestre, ale căror chenare din piatră prezintă, în partea superioară, un arc ascuţit şi o decoraţie din foi stilizate, chenarele înrudindu-se întrucâtva cu unele din ferestrele de la Goleşti.”[7]

Pictura murală, a bisericii, înregistrează etape diverse: cea originală – din anul 1656 – executată în maniera picturii tradiţionale româneşti, în care filonul bizantin este evident, se conservă pe pereţii interiori ai naosului şi fragmentat, pe pereţii vestici ai pridvorului, detaşându-se valoric de pictura din frescă, din anul 1808 păstrată în pronaos, altar şi pe catapeteasmă.

În exterior, pictura iniţială a fost exclusiv decorativă, constând din panouri pătrate marcate prin linii, cu vopsea roşie, late de 2 cm.

Pe panouri, s-a aşternut un strat de pictură care nu s-a conservat.

Pictura exterioară a Bisericii Vlădeştii de Sus a fost concepută pe baza unui proiect raportat la spaţiul existent, condiţionat de respectarea erminiilor.

Pictura tâmplei de zid este formată din trei registre despărţite prin câte un brâu orizontal de cărămidă rotunjită şi câte 12 panouri de diferite mărimi în care sunt zugrăviţi prorocii, cele 12 praznice împărăteşti şi cei 12 apostoli. Deasupra catapetesmei, străjuieşte o cruce din cărămidă tencuită.

În tabloul votiv de pe peretele vestic al pronaosului, se prezintă biserica în miniatură, – dovedind interes – , întrucât aceasta apare fără pridvor.

Portretele ctitorilor locaşului de cult, au fost din păcate, acoperite cu var, punându-se această profanare pe seama unor certuri dintre familia Arsenescu şi familia Vlădescu.

În pronaos, este concepută scena uciderii de către Sfântul mare mucenic Gheorghe a balaurului – simbolizând lupta binelui împotriva răului, dualism ce se întâlneşte în toate religiile.

De menţionat este faptul că în scena biblică reprezentând „Tăierea pruncilor în Bethleem din porunca lui Irod”,este  încadrată într-un chenar de trandafiri, unde sunt zugrăvite capete de copii tăiate, mame plângând şi tânguindu-se precum şi cei trei magi călări, arătând drumul fugii Sfintei Elisabeta cu pruncul Ioan în braţe, pentru a se ascunde de furia lui Irod.

Pe calota turlei pronaosului, este pictat Iisus Hristos binecuvântând cu amândouă mâinile, scena fiind delimitată circular de inscripţia cu caractere chirilice. „Întăreşte Doamne, biserica Ta, pe care o alini, cu scump sângele Tău, celor ce nădăjduiesc întru Tine”.

În naos Iisus Pantocrator este încadrat de un chenar realizat în cromatica unui curcubeu, cu o inscripţie ilizibilă.

Din secvenţele programului iconografic al picturii murale, scenă reprezentând „Judecata lui IIsus” prezintă o modalitate compoziţională rar întâlnită. Încadrate în chenare decorative formate din motive florale, scenele iconografice din naos sunt remarcabile prin expresivitatea lor.

„Cina cea de Taină” şi tabloul redând momentul în care Iuda aruncă punga cu cei treizeci de arginţi ai vânzării lui Iisus, spânzurat de creanga unui pom, se constituie în scene de un accentuat rafinament artistic, relevând talentul pictorului român.

Icoanele mobile care completează cadrul iconografic al Bisericii din Vlădeştii de Sus – amplasate pe tâmpla şi pe pereţii estici ai pronaosului au dimensiunile [88x69x5 cm], vechimea lor fiind aceiaşi cu biserica.

În pronaosul bisericii-necropole din Vlădeştii de Sus, pe mormântul ctitorului, se află o lespede funerară cu inscripţie în limba slavonă: «Aici zac umedile oase ale celui cinstit şi de bună treabă Pârvu Vlădescu vel vistier, fecior lui Tudoran sluger, care l-a sfărâmat Mihnea voievod pe grea nedreptate la Gura Teleajenului când a trecut hanul cu turci i cazaci de prăda Ţara Ungurească la leat 7166.

Şi, după aceea, aduse fură aici oasele de jupâneasa Anca şi puse într-această biserică; vă leat 7169 ».[8]

Piatra funerară a soţiei sale, Anca, este amplasată lângă cea a marelui vistier. În zona de nord a pronaosului, sunt fixate pe paviment două pietre tombole cu text ilizibil atribuite unor membri ai familiei boierilor Vlădeşti, iar, lângă acestea, este aşezat un sfeşnic de piatră.

În spaţiul accesului din pronaos în naos, o lespede funerară din anul 1703 acoperă mormântul lui Răducanu, fiul marelui comis Şerban Pârvu Vlădescu, având săpată pe ea inscripţia: «Aici odihneşte oasele Răducanului Şerban Vlădescu, la leat 7211 ianuarie ».[9]

Afectată de un incendiu în anul 1936, biserica Vlădeştilor a fost restaurată în anul următor de către Comisia Monumentelor Istorice.

O consolidare a structurii de rezistenţă a edificiului religios a fost efectuată în perioada anilor 1970–1976 sub coordonarea Direcţiei Patrimoniului Cultural Naţional.

Important monument religios, Biserica „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” va rămâne unul dintre principalele monumente de arhitectură din Muscel, prin grija celor care îi trec cu respect, pragul.

 

Întocmit,

Prof. Ionel Marius Popescu

 

[1]  N. Ghika – Budeşti”, Evoluţia arhitecturii în Muntenia şi în Oltenia,” Bucureşti, 1933, p. 24.

[2]  Ibidem

[3]  Ibidem

[4]  Ibidem

[5]  Ibidem

[6]  Ibidem

[7]  Ibidem

[8]  Ibidem

[9] Ib idem.

No comments

Lasă un răspuns

Ce parere aveti de noul website valcea-turism.ro?

View Results

Loading ... Loading ...