Menu

CENOTELE DIN MEXIC, ADEVĂRATE PISCINE NATURALE / Mariana Popa

CENOTELE  DIN  MEXIC,  ADEVĂRATE PISCINE NATURALE

Țesătură timpului a despicat lumina. S-a risipit și a scos la vedere adevărate piscine naturale

așezate  sub păduri sau drumuri. Cenote se numesc aceste piscine care se află pe teritoriul Mexicului.

Vederea lor mi-a creat trăiri cu totul și cu totul  necunoscute mie până la acel moment. De la nivelul picioarelor noastre pe pământ până la adâncimi de cinci metri curgeau spre adâncuri perdele de liane. De existența lor se leagă povestea asteroidului care s-a păbușit pe pământ în urmă cu 65 milioane  de ani. Incitantă poveste. Firul ei continuă și azi. Este obiectul cercetătorilor japonezi. Ei au încercat în laboratoare să creeieze condițiile în care meteoritul s-a prăbușit pe pământ în Peninsula Yukatan din Mexic. La producerea tragediei, se știe că, impactul asupra pământului a fost catastrofal. Se susține că apele oceanelor s-au vaporizat instantaneu producându-se ploi acide. Cum? Prin faptul că vaporii de gaz din zăcămintele cu sulf s-au evaporat. Au apărut adevărate ploi acide timp de mai multe zile. Atunci au dispărut  multe specii marine prin aciditatea produsă în stratul superior al apelor oceanelor.

Acestea au devenit foarte bogate în acid sulfuric, așa cum menționează sursele de pe Google.

Dinozaurii care populau pământul au dispărut. Se afirmă că oceanele au devenit o „supă a morții”.*

Depășind povestea trecutului foarte îndepărtat, călcând pe pământul  Peninsulei Yucatan, nimic nu amintește de catastrofă. Peisajele sunt mirifice, jungla se întinde ca o limbă verde pe distanțe mari.

Localitățile sunt ascunse, pur și simplu, în verdeață. Coborând privirea din vârful piramidelor răspândite prin verdeață, am avut norocul să pot urmări cu ochii drumul descendent spre fântânile sacre, acele ochiuri de apă. O culoare de vis a cenotelor. Turcoiz. În axa privirii mele sesizam o neașteptată noutate. De la înălțimea piramidei, culoarea albă a acesteia alunecă precum o nălucă spre

adâncul apei înfrățită cu cerul azuriu. Nu cerul se oglindește în acele ochiuri de apă, culoarea venea  din adâncurile frământate de transformările geologice. Aceste surse subacvatice sunt acelea care au susținut viața în milenii de existență. Vechii locuitori  le considerau ape sacre. Mayașii le numeau

„dzonot”, Mai târziu în secolul XVI, spaniolii le-au dat numele de „cenotes” însemnând puțuri adânci cu apă dulce. M-am mirat foarte tare când ghidul nostru ne-a spus că Peninsula Yucatan nu are râuri curgătoare de suprafață. Deci e explicabil faptul că, aceste  cenote sunt considerate sacre, ele asigurând viața pe pământul peninsulei.  Ni se explică faptul că, apa de ploaie se infiltrează în stratul de calcar, preponderent formând în subteran o rețea subacvatică complexă. Când pereții de calcar se prăbușesc, ies la iveală ochiuri de apă, cenotele. Ele pot dispărea sau se pot lărgi. Există multe legende ale locului. Mayașii considerau aceste ochiuri de apă, ca porți de acces spre viața de după moarte. S-au descoperit în unele ape, schelete și obiecte de ritualuri religioase. Se confirmă astfel sacrificiile făcute de mayași, închinate Zeului ploii numit Chaac.

Pentru turiști este important să se știe că există hărți care marchează cenotele, sigure de a fi vizitate.

Din grupul nostru de turiști, preponderent seniorial, s-au desprins câțiva tineri, în special femei, care au coborât și au înotat în apele așa zise „ porți spre altă lume”. Au urcat cu privirea învingătorilor. Erau mândre femeile de ineditul băii, dar și de reușita rară. De sus  priveam imagini de copii  în

alergare  cu bucurie. Distanța transforma oamanii în copii. Se spune că personele care au curajul scufundării în cenote sunt beneficiarii vederii unui paradis subacvatic. Doar cu ochii minții îmi imaginam de la înălțimea pământului solid sub picioarele mele, că acolo jos sub ape se desfășoară povești nescrise. Grupul nostru de turiști a fost favorizat de o vreme minunată la vizitarea piscinelor din apropierea orașului Chichen Itza. Locurile acestea m-au purtat în vise nevisate:  sus admiram fluturi colorați sublim și ascultam triluri de păsări, jos priveam cu ochii mari înotătorii înfrățiți cu peștii  ochiurilor de apă dulce. Mi s-a părut cel mai complex peisaj în care am devenit și eu un fel de „eroină”.Desigur, excursia noastră a continuat. Am avut ocazia rarisimă să văd în Palatul Național din

Mexico City, fragmente din meteoritul uriaș prăbușit pe Terra  în urmă cu milioane de ani. Astfel, povestea mea cu cenotele devine rotundă. Se încheie cu dorința de a trezi cititorilor sentimente plăcute. M-am fotografiat în fața fragmentelor expuse. Nu știu de ce le percepeam ca o energie. Am pus mâna, pe furiș, am simțit asperitățile și structura pietrei. Am urmărit găurile din structură timp de 2-3 minute. Mă întrebam ce conțin acei „ochi” ai distrugătorului. Oare încă există acolo o voluptate a distrugerii? foto :travel.descopera

Mariana Popa

*Revista „Nature Geoscience”

 

 

 

 

 

           

No comments

Lasă un răspuns

Ce parere aveti de noul website valcea-turism.ro?

View Results

Loading ... Loading ...