Menu

Colindele si istoria colindelor

Imagini pentru COLINDULImagini pentru COLINDUL

Termenul „colinda” este de origine latina si provine de la cuvantul latin „calendae”, derivat din verbul „calare” („a vesti”). Astfel, a colinda inseamna a vesti. In vechime, se colinda din seara de 24 decembrie, pana in 25 decembrie. Amintim ca in unele parti se mergea cu colindul pana in Ajunul Anului Nou. Sunt zone unde se colinda mai mult la Anul Nou, cum ar fi Moldova, in timp ce in Transilvania se colinda mai mult la Craciun. Colindatorii sunt chipul ingerilor care au vestit Nasterea Domnului. La colindat se pleaca in ordinea inversa varstei: cei mai mici mai intai, cu Mos-Ajunul: „Buna dimineata la Mos-Ajun…”, ca dupa-amiaza pana pe inserate, cei mai in varsta, mai in puterea noptii sau chiar „noaptea pe la cantatori”.

Colindatorii poarta diferite denumiri: ceata de colindatori, ceata de feciori (in Transilvania), ceata de juni (in tinutul Sibiu-Fagaras), bute, butea feciorilor (junilor) (in tinutul dintre Olt si Tarnave), beze (in Campia Transilvaniei si Nasaud), dubasi (in Hunedoara vestica si tinutul Halmagiu-Beius), preuca (in Tara Lovistei), zoritori (in Tara Barsei), caluseri (in zona dintre Sibiu si Strei, intrucat colindatorii ureaza si joaca jocul cu acest nume), etc.

Prin Banat si prin unele parti din Ardeal, copiii care colinda se numesc pitarai. Sunt impartiti pe cete sub con­ducerea unui vatav de ceata.  Ei umbla prin sat de la casa la casa, poftind ziua lui Ajun cu adausul: „ca-i mai buna a lui Craciun.” E datina ca pitereii, intrand in casa, sa scormone focul din vatra cu betele pe care le poarta in mani.

Prin Muntii Apuseni, in zorii zilei de Ajun, copiii de la 12 la 14 ani, formati in cete de la 5 la 40 de persoane, pornesc in strigari a co­linda pe la case. Cand ajung in curtea gospodarului rostesc :
– Bur ajurul lui Craciur ! iar iesind :
– Noi iesim, Dumnezeu intra!

Prin unele parti din Oltenia, copiii isi fac un steag alcatuit dintr-o prajina lunga, in varful careia leaga o basma, un ban de argint, cateva fire de busuioc si putina tamaie, inchipuind darurile pe care magii le-au adus la nasterea Mantuitorului.

La fiecare casa, urarea este aceasta:
– Buna dimineata la mos-ajun!
Ca-i intr-un ceas bun!

Noapte de Ajun este noaptea bucuriei, caci este momentul cand se naste Mantuitorul. Acesta este motivul pentru care colindatorii exclama:”sculati, sculati boieri mari!”, „nu-i vremea de dormit,/ da-i vremea de’mpodobit”.

Fiecare gospodar din sat trebuia sa primeasca ceata colindatorilor. Nicio casa nu trebuie sa ramana necolindata, oricat de rea ar fi fost vremea. Se credea ca atunci cand nu se vor mai auzi colinde pe pamant vor iesi diavolii si vor pune stapanire pe lume. Pentru cei care nu deschideau usa colindatorilor, a aparut si o forma de descolindat, care consta intr-o serie de actiuni negative asupra acestora:  rosteau formule de urari negativ-umoristice, ori luau poarta si o mutau din loc.

Misiunea copiilor nu se termina odata cu colindatul din zilele de Ajun si de Craciun, caci urmau steaua, sorcova si plugusorul.

Colindele sunt creatii anonime si exprima pe intelesul tuturor invatatura Bisericii despre intruparea Domnului. Este adevarat ca limbajul colindei este unul vechi. Intalnim cuvinte care, din punct de vedere etimologic, nu au inca o semnificatie clara, asa cum este si cazul cuvantului „ler„. Cu toate acestea, mitropolitul Antonie Plamadeala afirma ca „se prind asa de usor si se transmit cu usurinta de la o generatie la alta, tocmai pentru ca au reusit sa prinda cuvintele in cele mai adecvate melodii care raspund sensibilitatii noastre celei mai adanci”.

Ar fi minunat sa fim cu totii in randul vestitorilor, asa cum ne indeamna un colind din Ardeal:
„Voi, acum, copiilor, / Si, voi, buni, parintilor,
Laudati Si cantati, Si va bucurati.
Ca ni s’a nascut Hristos, / Sa ne fie de folos”.

Adrian Cocosila/  crestinortodox

 

ISTORIA COLINDELOR

Colindele au fost cantate pentru prima oara in Europa cu mii de ani in urma, dar ele aveau o insemnatate diferita de cea pe care o imbraca astazi. Erau cantece pagane, evocate in perioada serbarilor Solstitiului de iarna, pe care oamenii le celebrau dansand in jurul focurilor si monumentelor de piatra.

Si pe teritoriul tarii noastre colindele au avut initial un scop ritualic, acela de urare pentru fertilitate si belsug. Obiceiul era legat de inceputul noului an agrar ori de finalul sau (primavara, respectiv toamna).

Un alt scop des intalnit al colindelor era si acela de alungare a spiritelor rele si de invocare a sufletelor celor trecuti in nefiinta. Pe aceasta cale, colindele urmaresc functia sarbatorilor pagane ale saturnaliilor (veneratori ai zeului Saturn). In timp insa, semnificatia initiala a colidelor a pastrat numai atmosfera sarbatoreasca, de ceremonie si urare.

Colindele au caracterul unor cantece traditionale, cu tente folclorice, urari epico-lirice, legate de obiceiul precrestin ar datinei colindatului. Ele se canta in preajma Sfintelor Sarbatori ale Craciunului, avand versiuni diferite, in functie de regiuni si graiuri.

Astazi, colinda a capatat, mai degraba, caracterul asa-numitelor „cantece de stea”, obisnuite de Craciun si Boboteaza, vizand in firul lor narativ Viflaimul, Irozii si subiectele crestine.

In Romania, precum si in alte tari de rit crestin rasaritean, unde inchinarea magilor e sarbatorita deodata cu Craciunul, umblatul cu steaua are loc in seara de Craciun, pe cand in tarile cu rituri apusene, unde inchinarea magilor e sarbatorita de Boboteaza, se umbla cu stea in ajunul acestei sarbatori.

Cel mai vechi cintec crestin de Craciun este „Jesus refulsit omnium”, compus de St. Hilary din Poitiers, in secolul al IV-lea. De asemenea, colindele „O vino azi, Emanuel”, scris in secolul al XII-lea si „Cantecul Mariei”, cantat mai ales in bisericile catolice si conceput in Evul Mediu cu versuri extrase direct din Evanghelia dupa Luca, sunt doua dintre cele mai vechi cantece christice.sursa:descopera.ro

No comments

Lasă un răspuns

Ce parere aveti de noul website valcea-turism.ro?

View Results

Loading ... Loading ...