Menu

DARUL DE CRĂCIUN / versuri / MARIANA POPA


                     DARUL  DE  CRĂCIUN
 
 
                        Caut spasmodic lumina,
                        alung furtuna, vrea să poposească
                        în sufletul meu.
                        Dau timpul înapoi, în spații siderale
                        aș vrea să călătoresc
                        părinții să-mi reîntâlnesc pe  căi atemporale.
 
                        Știu, acolo sus în cer
                        în îndepărtata lumină, stai și mă privești
                                                mamă!
                        Te văd, te simt, de sărbători pasu-ți îndrepți
                        spre bradul împodobit de Crăciun,
                        ne aduci daruri de necuvinte,
                        albastrul ochilor tăi cu sclipiri vrăjite
                        înaintează spre suflete iubite.
 
                        În brad, cu gesturi tandre, așezi darul din cer descins
                        cu lumina sufletului aprins.
                        Ești ascunsă-n rugăciune, mamă
                        plecăciune-ți fac, umbra-ți sărut, te port în gând
                                                cu pietate!
                        Darul tău de Crăciun, în dragoste și-n cuget, îl cuprind.
                       
 
                            COLIND
 
 
                             Flori de gheață-n geam
                             diafane zâmbesc,
                                      noaptea-i magică,
                             cerul mă-nfășoară
                             cu stele de jar,
                             bucuria-i an de an.
                             Sunt copil! A câta oară?
 
                             Străbunii la colind
                             mă-ndeamnă,
                                      Doamne!
                             Unde-mi îndrumi pașii?
                             Acasă, unde-i cel mai cald
                                      în suflete!
                            
                             În minte-mi apar contururi
                             ale micilor ferestre de lumină,
                             simt dulceața secretă a zilei
                                      de sărbătoare,
                             nevoia vie de dăruire.
                             Fluida culoare a copilăriei
                             pururi apare de Crăciun.
 
     Din începuturi,   Mariana Popa
                          Picturi: Ligya Diaconescu     




No comments

Lasă un răspuns

Ce parere aveti de noul website valcea-turism.ro?

View Results

Loading ... Loading ...

Date de contact