LIGYA DIACONESCU – colaj de poeme- TOAMNA

LIGYA DIACONESCU – colaj de poeme- TOAMNA

 

TOAMNA IUBIRII

E toamnă , se scutur copacii
Se leagănă frunzele‐n vânt
Pe lac le admiră cârmacii
Din barcă şi noi, murmurând

E toamnă afară, în suflet
E cald şi‐o iubire curată
Pe creştet se‐asează noi frunze
Picturi mii se‐aştern peste baltă

 
E toamnă, citeşte‐mi iubirea
În glas de tăceri tăinuite
Şi‐n marea de frunze din barcă
Îţi simt mângaierea, iubite

 
De şoapte se scutur copacii
Când mă ‐mbratişezi simt fiori
Ne cântă o linişte‐n pace
Al vieţii mirific décor

 
Trec stoluri de păsări în V‐euri
Ne binecuvantează pe veci
În zeci de iubiri şi săruturi
Îţi simt doru‐n suflet când pleci

 
E‐o rodnică toamnă, din vise
Se naşte‐n noi unul din doi
Un singur trup şi‐ o singură fiinţă
Din cununuia rodului din noi

 
RODNICIA TOAMNEI

 
E toamnă, se scutur castanii
Şi vinu‐n pocale se scurge
Se‐adună porumbul prin holde
Şi ţuica‐n cazane tot curge

 
Magiunul cu nuci fierbe‐n vatră
Zacusca în tuciuri adună
Vinete, gogoşari, ciuperci, ce minune
În glas de aromă divină.

 

 

Pe pilostrii bulionul se naşte
Compotul din struguri şi caise şi mere
În clocote fierbe transformându‐se agale
În cămară‐i bogaţia toamnelor mele

 
Dulceaţa de piersici şi pere şi prune
Se‐adună‐mpreună cu uleiul de nuci
Şi untu’‐nmiresmat de castane şi‐alune
Şi grâu‐n hambare şi prunele‐afumate şi dulci

 
Simt mirosul cu poftă venind din cuptor
Poale‐n brâu din făină din grâul cel nou
Şi‐al pâinii dospite, picturi‐n décor
Multumesc, Doamne, pentru‐al toamnei izvor!

 
E rece dimineaţa în toamnă târziu
Culesul se termină‐n seară
La clacă se‐adună fete, băieţi,
Bunici şi parinţi, în poveşti despre vară

 
Se nasc noi iubiri în tainice doruri
Şi în frumuseţea toamnei bogate
Nunţi faine se‐ncing cu suflete‐n zboruri
Izvoare vor cerne poveşti minunate

 
TOAMNA

 
Toamnă veşnic aurie,
Ai adus peste câmpie
Bogaţia minunată
Şi pe dealuri şi în vatră

 
Strugurii se‐adună‐n vie,
Mustul curge‐rodnicie
Tulburelul în butoaie
Şi pastrama cea de oaie

 

 

În borcane din livezi
Gem, dulceţuri tot aşezi
Şi ‐n hambare, grâul sfânt
Şi porumbul strălucind

 
Pe cer păsari călatoare
Se îndreaptă‐n zbor spre soare
Frunzele‐n covor se‐aştern
În picturi culori se cern

 
FRUNZE ARĂMII

 
Frunze arămii, roşcate,
Despletite zboară‐n şoapte
Le‐a cules vântul pe ram
Mi le‐a aşezat pe geam

 
În covore se aşează
În picturi calde dansează
Frunzele‐n ultimul vals
Cu dureri ascunse‐n glas

 
Sunt copacii trişti din nou
Înt‐un cânt fără ecou
Gându‐i ceartă în tăcere
Printr‐o caldă mângâiere

 
Repetabila poveste
Dă copacilor de veste
Că‐n curând în primavară
Frunze noi îi răsar, iară

 

 

SFÂRŞIT DE TOAMNĂ

 
O vioară cântă‐n seară
Muzicant e greieraşul
Prin miros târziu de toamnă
Îşi tot caută sălaşul

 
O furnică hărnicuţă
Cară ‐n spate‐un munte mare
Şi în raza caldă‐a serii
Cheamă puii la culcare

 
O bunică grijulie
Pune varza la murat
În borcane colorate
Gogonele‐a aranjat