Menu

LIGYA DIACONESCU – lansare de carte- ANTOLOGIA -SCRIITORI ROMÂNI LA ÎNCEPUT DE MILENIU lll – în cadrul SEZATORII – „2019 – Anul satului românesc și al patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu” , LA BUNEȘTI – VÂLCEA

LIGYA DIACONESCU – lansare de carte- ANTOLOGIA -SCRIITORI ROMÂNI LA ÎNCEPUT DE MILENIU lll – în cadrul SEZATORII -LA NOI IN SAT –„2019 – Anul satului românesc și al patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu” , LA BUNEȘTI – VÂLCEA

Este posibil ca imaginea să conţină: 4 persoane, inclusiv Viorel Adrian Cherascu, persoane zâmbind, oameni stând jos şi interior

Jurnalistă, scriitoarea LIGYA DIACONESCU , direcorul revistei internaționale STARPRESS a lansat ANTOLOGIA – SCRIITORI ROMÂNI LA ÎNCEPUT DE MILENIU lll , joi, 4 aprilie 2018, în cadrul sezătorii „LA NOI ÎN SAT ” .
Alături de această antologie,a prezentat și donat participanților la acțiune dar și bibliotecii localității și bibliotecii școlii,Antologiile IUBIREA, ETERNĂ POVESTE, SCRIITORI ÎN SĂRBĂTORI, ANTOLOGIA BILINGVĂ, ROMÂNĂ -TURCĂ realizare de LIGYA DIACONESCU, sub egida Revistei internaționale STARPRESS .

Evenimentul a fost organizat de doamnele Zenovia Zamfir de la Bibliteca Judeţeană ”Antim Ivireanul” Vâlcea şi Iuliana Radi de la Biblioteca Publică Buneşti, cu sprijinul elevilor claselor a VII şi a VIII a de la Şcoala Gimnazială Buneşti, a doamnei director Geornoiu Daniela , a doamnelor Marcu Adrada şi Gheorghe Dorina.Au participat : Ilinca Alexandru – meşter popular ( cel ce se autointitulează „ultimul opincar din Oltenia” și spune că menirea lui nu e să vândă, ci să ducă povestea mai departe), Tatiana Mărcoianu- artist muzică populară, poeta Ligya Diaconescu împreună cu fiica, redactorul STARPRESS Andrada Victoria Diaconescu, Maria Carmen Olescu – director Televiziunea Etalon şi Viorel Adrian Cherăscu – director Televiziunea Etalon.

Este posibil ca imaginea să conţină: 3 persoane, oameni stând jos

„Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei. / Eu cred că veşnicia s-a născut la sat. / Aici orice gând e mai încet, / şi inima-ţi zvâcneşte mai rar, / ca şi cum nu ţi-ar bate în piept, / ci adânc în pământ undeva”. Aşa spunea Lucian Blaga, în “Sufletul satului”. Satul românesc este o taină, este armonie, comuniune, simplitate, credinţă şi adevăr.

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

S-a propus organizarea de noi șezători tradiționale românesti, în care poezia trecutului, care a fost adusă de bătrîni ai satului, de maestria lor de a spune povești cu voce molcomă, melodioasă, în timp ce manuiau cu meșteșug fusul și lînă, să fie “căutate ” printre bătrânii satului și duse mai departe de copii.

Este posibil ca imaginea să conţină: 5 persoane, inclusiv Tatiana Marcoianu, Zenovia Zamfir şi Ligya Diaconescu, persoane zâmbind, oameni stând jos, masă, băutură şi interior

Oaspeți, dar și elevi și profesori ai școlii au purtat deopotrivă costumul popular românesc și s-au întrecut în a spune vorbe de duh, cîntece, ghicitori.

Este posibil ca imaginea să conţină: 7 persoane, oameni în picioare şi interior

 

Este posibil ca imaginea să conţină: 2 persoane, inclusiv Tatiana Marcoianu, persoane zâmbind, oameni în picioare, cer, copac, în aer liber şi natură

Cu aceasta ocazie, Ligya Diaconescu a compus si recitat poezia :

 

M-e dor de satul meu cel viu

 

Mi-e dor de satul meu cel drag

De casă părintească

De, mama ce-aștepta în prag

Chip bun și blând,plângând șirag

Și m-așeza la masă.

 

Mi-e dor de tatăl meu frumos

Să calarim agale

De glasul lui ce chiuia

Când de la coasta mă vedea

În bucuria-i mare

 

Mi-e dor și de ștergarul fin,

Țesut de buna dragă

Mi-e dor de chipul ei senin,

De amintiri țesute-n viu

Și glumele-i cu sagă

 

De masa cea cu trei picioare,

Rotundă și bătrână

De borsul din gaina-ntreaga

Cu drag  dres si  smântână

Și veselia…dragă !

 

 

Mie dor de trandafirii blanzi

Ce-mi îmbătau mirosul,

De-atingerea catifelată

Și de culoarea minunată

Și  bobocul,sfiosul

 

-1-

Mi-e tare dor de cimitir

De-ai mei, plecați din lume

Mai vin la câte-un parastas,

Când clopotele prind nou glas

Prin turlele stabune

 

Ce dor îmi este de izvor,

Care-mi cânta agale

Când printre arbori seculari,

În zilele fără hotar

Mi-ai dat o îmbrățișare

 

De iazul morii-mi-este dor

Și de scaldatu’n soare,

De-un pescuit în zori de zi,

Cu bunul ce m-ar-însoți…

Povești…nemuritoare!

 

Mi-e dor de satul meu cel viu

Mușcată din fereastră

Dar nu mai am la cin’să viu

Când timpul l-a lăsat pustiu,

Și-s toți plecați de-acasă

 

Cât mi-aș dori să fiu din nou,

Copil, spășit,acasă

S-alerg fără de griji ,să vreu

Să cutreier păduri mereu

Să-i văd pe toți la masă!

 

 

No comments

Lasă un răspuns

Ce parere aveti de noul website valcea-turism.ro?

View Results

Loading ... Loading ...