Menu

Ligya Diaconescu / versuri închinate LUCEAFĂRULUI poeziei românești, MIHAI EMINESCU


EMINESCIANA … ÎN TAINĂ
 
Mi-ai pus azi flori după ureche,
Șoptindu-mi blând că-ți este dor
De ale mele buze roșii
Care și-n vis îți dau fiori
 
Și mi-ai cuprins cu ochii trupul
În mari dorinți, ce se spărgeau,
De ale mele neîncrederi,
Ce-n așteptare se zbăteau
 
Doar, doar, vei reuși prin crânguri
Când trec adesea la izvor
Să mă încnți cu vreo poveste
Țesuta din iubiri și dor
 
Dar copilița nu-i naivă,
Și știe că-ntr-un gând curat
Nu-i furtul bun de drăgăleală
Fiindcă i-a dat măicuța sfat.
 
Dacă mă placi, vino la maica
Și să mă ceri chiar azi, la horă ,
Nu-mi spune multe minciunele,
Nici că maicuța ta vrea noră
 
Și întreaba-ma întâi, baiete
Dacă inima mea tresaltă,
Nu-mi spune că sunt multe fete
Care te-ar aștepta pe la poartă
 
Eu am în suflet un dor dulce
Iubitul drag îmi e plecat
Și vine-n seară, ca-n poveste,
Pe un mândru cal alb-naripat
 
Și poarta-n ochi, marea albatră,
Și în priviri, doar gânduri bune,
Mă cam topesc când i-aud glasul
Și-mi spune-ntr-una, doar …”minune”!
 
Doar două inimi, împreună
Formează -un tot, Dumnezeiesc
Trăiesc vibrația comună
Și-n viață, ca și în povești
 
 
 
EMINESCIANĂ … DORINȚA
 
Eminescu cheamă marea
Printr-un ultim, tainic dor
În dorința-i de-nsoțire
Printre aștri, printre sori
 
În liniștea serii blandă
Să adoarmă-n veșnicie
Cu un somn lin, de colindă
În pace și armonie
 
Când marea-n jurul tău dansează
Eternul vals al nemuririi
Cântându-ți tainic albatrosuul
Poete, Rege al iubirii
 
Revii și cânți destinu-ți tainic
În versuri prea nemuritoare,
Scăldate-n clipa veșniciei
De la Carpați până la mare!
 
 
EMINESCU
 
Printre luceferi te-am văzut
În noaptea prea frumoasă
Cobori încet, la mine-n gând
Și calea-mi luminează
 
Pe lângă plopii fără soț,
Adesea trec și eu
Îți simt vecinii pe la porți
Răsai în gândul meu
 
Și-n dorul tău neîmplinit
De-a sta în glasul mării
Aud poeme-ncet șoptit
În noaptea Învierii
 
Când sună buciumul pe deal
În vremurile-ți pure
Cântă aleanul de cleștar
În lacul din pădure
 
Mai urcă turme ascultând
Cum vântul îți mângâie
Urmele pașilor pierduți
În amintirea vie
 
Rasai ușor, Emin iubit,
Poet fără pereche
În gândul meu, șoptindu-mi lin
Poeme la ureche!
 
 
 
EMINESCIANĂ 
-Iubitei, îi scriu pe gând-
 
Tu să mă ierți, mi‐e dor de tine
Te caut, te iubesc, te chem,
Ce bine‐mi este când mă mângai
Când pleci, mi‐e viaţa un infern!
 
Trăiesc adesea‐n disperare
Şi nu‐nţeleg ce e in mine
Dar tot mă tem și iar mă doare
Iubito…dorul pentru tine
 


 
 
 
 



126 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu – Ziarul de Gardă

No comments

Lasă un răspuns

Ce parere aveti de noul website valcea-turism.ro?

View Results

Loading ... Loading ...

Date de contact