Menu

LIGYA DIACONESCU / versuri / TOAMNA IUBIRII

TOAMNA IUBIRII

E toamnă, se scutur copacii

Se leagănă frunzele‐n vânt

Pe lac le admiră cârmacii

Din barcă şi noi, murmurând

E toamnă afară, în suflet

E cald şi‐o iubire curată

Pe creştet se‐aşează noi frunze

Picturi mii se‐aştern peste baltă

E toamnă, citeşte‐mi iubirea

În glas de tăceri tăinuite

Şi‐n marea de frunze din barcă

Îţi simt mângaierea, iubite

De şoapte se scutur copacii

Când mă‐mbratişezi simt fiori

Ne cântă o linişte‐n pace

Al vieţii mirific decor

Trec stoluri de păsări în V‐euri

Ne binecuvantează pe veci

În zeci de iubiri şi săruturi

Îţi simt doru‐n suflet când pleci

E‐ o rodnică toamnă, din vise

Se naşte‐ n noi unul din doi

Un singur trup şi‐o singură fiinţă

Din cununuia rodului din noi

TOAMNA-N VIE

E toamnă iar, prin frunze‐mprăştiate

Se‐aşterne bruma‐n deal şi pe câmpie

În zori răsare bogăţia‐‘nvolburată

Culegem strugurii sfioşi, în vie

Cad frunzele de viţă‐încet, scrâşnind

Le doare despărţirea de lumină

Şi vitele se‐ apleacă murmurând

E‐ o lege veche, tainică, străbună

Albi, negri, roşii, strugurii zemoşi

Cu grijă se aşează în panere

Ce dulci şi buni sunt, tare zaharoşi

Mă‐ntreb ce taină‐ascund şi ce mistere

Ca şi‐n icoana Domnului Iisus

Vedem strugurii răstigniţi pe viţă

Şi vinul‐l bem ca sânge‐al lui Iisus

Împărtăşiţi spre viaţă în fiinţă

E toamnă iar şi strugurii în teasc

Îşi varsă sângele în must dulceag

Borcane de compot se umplu‐acum

Bunicele le primenesc, cu drag

Bunicii‐aşteaptă vinul, tulburel

Să uite de necazuri când îl beau

Se mai cinstesc niţel câte niţel

Şi‐ l toarnă în butoaie de stejar

Bunicile‐l aşteptă nou şi bun

Să‐l ducă la pomelnice cu drag

Credinţa‐ Dumnezeu trăiesc şi‐acum

Şi‐n jertfă‐l dăruiesc pe‐orice meleag

RODNICIA TOAMNEI

E toamnă, se scutur castanii

Şi vinu‐n pocale se scurge

Se‐ adună porumbul prin holde

Şi ţuica‐n cazane tot curge

Magiunul cu nuci fierbe‐n vatră

Zacusca în tuciuri adună

Vinete, gogoşari, ciuperci, ce minune

În glas de aromă divină

Pe pilostrii bulionul se naşte

Compotul din struguri şi caise şi mere

În clocote fierbe transformându‐se agale

În cămară‐i bogaţia toamnelor mele

Dulceaţa de piersici şi pere şi prune

Se‐adună‐mpreună cu uleiul de nuci

Şi untu’‐‘nmiresmat de castane şi‐ alune

Şi grâu’‐n hambare şi prunele‐ afumate şi dulci

Simt mirosul cu poftă venind din cuptor

Poale‐n brâu din făină din grâul cel nou

Şi‐ al pâinii dospite, picturi‐n decor

Multumesc, Doamne, pentru‐al toamnei izvor!

E rece dimineaţa în toamnă târziu

Culesul se termină‐n seară

La clacă se‐adună fete, băieţi,

Bunici şi parinţi, în poveşti despre vară

Se nasc noi iubiri în tainice doruri

Şi în frumuseţea toamnei bogate

Nunţi faine se‐ncing cu suflete‐n zboruri

Izvoare vor cerne poveşti minunate

FRUNZE ARĂMII

Frunze arămii, roşcate,

Despletite zboară‐n şoapte

Le‐a cules vântul pe ram

Mi le‐a aşezat pe geam

În covore se aşează

În picturi calde dansează

Frunzele‐n ultimul vals

Cu dureri ascunse‐n glas

Sunt copacii trişti din nou

Înt‐ un cânt fără ecou

Gându‐i ceartă în tăcere

Printr‐o caldă mângâiere

Repetabila poveste

Dă copacilor de veste

Că‐n curând în primavară

Frunze noi îi răsar, iară

No comments

Lasă un răspuns

Ce parere aveti de noul website valcea-turism.ro?

View Results

Loading ... Loading ...

Date de contact