Menu

MĂNĂSTIREA ANINOASA – frumos monument muscelean de arhitectură ecleziactică

MĂNĂSTIREA  ANINOASA – frumos monument muscelean de

arhitectură ecleziactică

 Manastirea Aninoasa

           Într-un frumos cadru pitoresc muscelean, se află „Mănăstirea Aninoasa”, care este formată din: Biserica „Sf. Nicolae”, clopotniţă, stăreţie, paraclis şi ziduri, a căror grosime ajunge la 1,84 m. Pronaosul bisericii ocupă 3/5m, naosul 4/5 m, iar sfântul altar 3/4 m. Mănăstirea este construită în sud-estul satului, pe o terasă din stânga râului Bratiei, la o altitudine de 460 m, lângă Ocolul Silvic Aninoasa. În monografia scrisă de preotul Ioan Răuţescu, intitulată „Mănăstirea Aninoasa din judeţul Muscel,[1]care prezintă un preţios ansamblu arhitectonic de tradiţie brâncovenească.[2]

În anul 1677, a avut loc zidirea şi donarea unor moşii, de către marele clucer Tudoran Vlădescu.[3] Pisania mănăstirii Aninoasa se află deasupra uşii de la intrare, având următorul cuprins:

„Cu vrerea Tatălui  şi ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, zidutu-se-au această sfântă biserică den temelia cu îndemnarea cinstitului marelui arhiereu părintele nostru Sfântul Nicolae cutotvoreţ, ca să fie biserică de mir, dentru oasteneala robului lui Dumnezeu Tudoran biv vel Clucer i Jupanita ego Alexandra. Iar când au fost la săvârşirea svintei biserici, despărţindu-l Dumnezeu de soţie de s-au pristăvit, primit-au cinul îngeresc de s-au călugărit şi-i fu numele Teodosie monah. Şi au numit sfânta biserică să fie mănăstire de obşte de călugări, în zilele luminatului Domn Io Duca Voievod. M-ţa Septevrie din 20 leat 7186 (1677). Pis popa Stan ot Băjeşti”. [4].

Alexandra, soţia sa, era din neamul boierilor Creţuleşti [5] şi a fost înmormântată în biserică, în partea dreaptă. Pe piatra de pe mormântul său, se pot descifra, cu litere şterse, următoarele cuvinte: Supt această piatră odihnescu-se oasele răposatei roabei lui Dumnezeu jupânesii Alexandrii, soţia lui jupan Tudoran biv vel Clucer….

La intrarea în biserică, în partea dreaptă a uşii, este zugrăvit chipul ctitorului şi al soţiei sale. Jupan Tudoran vel Agă[6] ţine cu mâna stângă mănăstirea, iar mâna dreaptă este pusă pe capul copilului Radu. În partea dreaptă, soţia sa, jupâneasa Alexandra, are aceeaşi îmbrăcăminte ca celelalte soţii de boieri din acel timp. Capul îi este acoperit, iar în jurul lor se văd 11 copii, 4 băieţi şi 7 fete.

Întrebarea este ai cui au fost aceşti copii? Documentele contemporane nu aduc niciun răspuns la această întrebare. Aceşti 11 copii au fost ai ctitorului şi ai fiicei lor, Preda şi au murit toţi de mici, neajungând la vârsta de 20 de ani sau că au fost odraslele din neamurile lor, care au trăit în ultima jumătate a secolului al XVII-lea. Cei patru băieţi sânt: Şerban mai mare, Iordache, Radu şi Şerban mai mic. Cele 7 fete sunt: Bălaşa şi Ancuţa mai mari, Ancuţa, Vlada, Catrina, Tudorana şi Ilinca mai mici.

Numele Şerban la băieţi apare de două ori, iar numele Ancuţa la fete apare tot de două ori. Prin aceasta, credem că cei 11 copii au fost odrasle din două familii.[7] Aceste nume de copii figurează şi-n pomelnicul lui Teodosie monah, ctitorul Aninoasii, care este păstrat un exemplar la mănăstirea Câmpulung, iar cel de-al doilea exemplar la Academia Română.[8]  În timpul căsătoriei, ctitorii au avut o singură fată, cocoana Preda, care a fost măritată cu Comisul Constantin Vărzaru, aceasta murind fără moştenitori.[9]. Prin faptul că în dreapta ctitorilor şi a acestor copii este zugrăvit chipul cocoanei Preda, precum şi trecerea acestor nume alături de ctitori şi de părinţii lor în pomelnicul mănăstirii Câmpulung, la care a fost închinată Aninoasa îndată după zidire, întăreşte presupunerea că au fost copiii lui Tudoran şi ai fiicei sale, dar toţi au murit de mici. Până la moarte, Teodosie monahul s-a îngrijit să împodobească ctitoria sa cu cele de trebuinţă: odoare, sfinte vase, clopote, dar a cumpărat şi unele moşii care au rămas în ctitoria Aninoasii. De menţionat este faptul că, în anul 1682, mănăstirea Aninoasa a fost închinată mănăstirii Câmpulung, iar doi ani mai târziu, voievodul Şerban Cantacuzino întărea aşezământul, prin hrisovul din 21 Mai 7192(1684). De consemnat este faptul că Teodosie se stinge din viaţă, în anul 1695.[10]

Manastirea Aninoasa

Din anul 1778, a trecut sub administraţia Mitropoliei din Bucureşti. Mitropolitul Daniil al II-lea al Ungrovlahiei a fost călugărit, de mic, la Aninoasa[11]. Ctitorul mănăstirii, Teodosie monahul, l-a crescut în casa sa şi l-a pregătit pentru acest sfânt locaş. În perioada 1722-1730, acesta a adus însemnate îmbunătăţiri mănăstirii, ca de exemplu: s-a pus pardoseală nouă de piatră, s-au mărit ferestrele, lucratul zidurilor, a căror lungime totală este de 272 m. A durat din 1723-1730, adică timp de 7 ani,  s-au făcut două turle din zid, s-a zugrăvit biserica toată, iar în partea din faţă s-a zidit un pridvor sprijinit pe 6 stâlpi. În partea de nord, s-au făcut nişte case cu 8 încăperi şi sală pe mijloc, având sub ele două pivniţe mari. Lângă ele, a zidit o clopotniţă, înaltă în care s-au aşezat clopotele. Sub clopotniţă, este poarta cea mare pentru intrare şi de toate celelalte părţi, ziduri înalte şi groase. În partea dinspre răsărit, se văd, din loc în loc, nişte ferestrui mici. În partea aceea, păzeau călugării, iar când vedeau duşmanii venind spre mănăstire, dădeau îndată ştirea şi celorlalţi fraţi. Dacă aveau timp, ascundeau lucrurile de preţ în cele două gropniţe din curte bine zidite, cu bolţi de cărămidă. De precizat este faptul că erau două icoane vechi de lemn:

– o icoană reprezentând pe Mitropolitul Hristos, înconjurat de cei 12 apostoli. Inscripţia este în limba greacă, cu litere aproape şterse, încât nu se poate descifra.

– o icoană cu hramul Sfântului Nicolae, care este îmbrăcată în argint, de către ultimul egumen, Dionisie Aninoşanul. Înscripţia acestei icoane este tot în limba greacă, ca şi prima, cu litere aproape şterse, încât nu se pot descifra.

În tabloul votiv, este cuprins chipul mitropolitului Daniil, ţinând în dreapta sfânta mănăstire, iar în stânga, cârja arhierească, alături de chipurile lui Constantin Mavrocordat, Nicolae Mavrocordat şi Grigore al II-lea Ghica.[12]

Biserica, împreună cu chiliile construite în acea perioadă, constituie un ansamblu arhitectonic de mare valoare. Biserica are un plan dreptunghiular, cu absida altarului decroşată poligonal, cu pridvor deschis. Pe naos şi pronaos, sânt situate turlele. Faţadele au fost decorate pe două registre, cel superior cu arcatur de ciubuce, iar cel inferior cu panouri de ciubuce separate cu un brâu de cărămidă. Pe pereţii interiori ai clădirii, se găsesc picturi religioase care, în prezent, sânt deteriorate. În perioada 1722-1729, clădirea a fost extinsă, prin adăugarea pridvorului şi a fost supraînălţat cu turle. Tot în perioada aceea, au fost construite: stăreţia (1722), turnul-clopotniţă (1729) şi chiliile.

Important monument religios, biserica din Aninoasa-Muscel va rămâne unul dintre principalele monumente de arhitectură din Muscel, prin grija celor care îi trec, cu respect, pragul.  foto:crestin.ortodox

Manastirea Aninoasa

                         Întocmit,

Prof. Ionel Marius Popescu

 Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii Goleşti

[1]  Preot Ioan Răuţescu, „Mănăstirea Aninoasa din judeţul Muscel”, Câmpulung-Muscel, 1933.

[2]  Vasile Drăguţ, „Dicţionar enciclopedic de artă medievală”, Bucureşti, 1976.

[3]  Preot Ioan Răuţescu, Op. cit., p. 4.

[4]  Preot Ioan Răuţescu, Op. cit., p.13.

[5]  Şt. Greceanu. Genealogiile documentare ale familiilor boereşti Vol.I, pag. 28 Cf. şi N. M. Vlădescu, în revista cit. note 3 de la pag. 236.

[6]  La capit. „Alte lămuriri asupra ctitorilor”, se va arăta în ce interval de timp ctitorul Tudoran a vrut dregătoria de Agă.

[7]  Ai lui Pădure Creţulescu – fratele Alexandrei- n-au fost în nici un caz deoarece aceia se numeau: Mărica, Manuil, Radu şi Matei. (N. Iorga. Studii şi documente VIII p. XXXIII).

[8]  Acad. Rom. Ms. 1062 „Perlipsis de sineturile ce s-au găsit în Condica mănăstirii Aninoasa din sud Muscel”, fila 356 şi 357. Doc. al 26-lea.

[9]  Ms. 3722 fila 22. Întreg pomelnicul lui Teodosie monah se dă la capit. “Alte lămuriri asupra ctitorilor”.

[10]  Preot Ioan Răuţescu, Op. cit., pag. 19.

[11]  Arh. Stat. Dosar judecătoresc vechi, 1880/1828. Cf. şi Ms. 1062 de la Acad. Rom. fila 356 şi 367, documentul al III-lea. De asemenea şi Anexa Nr. 14.

[12]  Ibidem, p. 25-26.

No comments

Lasă un răspuns

Ce parere aveti de noul website valcea-turism.ro?

View Results

Loading ... Loading ...