Menu

Manastirea Lacul Frumos Vladesti

Manastirea Lacul Frumos Vladesti

HRAMUL SFINTILOR ARHANGHELI MIHAIL SI GAVRIL

Situata la 11 km de municipiul Rm.Valcea, Manastirea Lacul Frumos Vladesti are o bisericuta noua, a carei constructie a inceput in anul1947-1948. Atunci se intentiona sa se ridice aici, in acest loc minunat, o biserica de mir. Regimul din acea vreme a hotarat insa ca materialele adunate pentru constructia bisericii sa fie destinate constructiei unei scoli, care astazi nu mai functioneaza.
Pentru cei care nu cunosc aceste locuri, trebuie sa spunem ca s-a demonstrat stiintific ca in zona Lacului Frumos exista puncte energetice asemenea celor de la Ocnele Mari – Ocnita, dar mult mai puternice, creatoare de energie pozitiva.
De altfel, toata lumea cunoaste ca punctul maxim de vizibilitate al eclipsei din 1999. A fost in judetul Valcea. Multi isi amintesc ca a fost nominalizata atunci localitatea Ocnele Mari cu punct maxim de vizibilitate, alaturi de localitatea Vladesti, situata in apropierea Ocnelor. In Vladesti, zona in cauza era Lacul Frumos, in care, cu ajutorul bunului Dumnezeu si al oamenilor cu suflet mare si dare de mana, s-a ridicat Manastirea Lacul Frumos in anul 1994.

A inceput mai bine spus constructia manastirii, cu cea a bisericutei, care este superba. Picturile, turla, clopotnita, toate iti vorbesc, iti incanta privirea si sufletul, de cum ai pasit acolo. Florile iti amintesc de raiul pamantean, picturile, ca nu ai vesnicie pe pamant. A urmat apoi, rand pe rand, constructia unei bucatarioare si a unei sali de mese (neincapatoare pentru oaspetii care poposesc aici pentru reculegere, rugaciune sau pur si simplu pentru a vizita aceste minunatii – oaspeti care niciodata nu pleaca de la manastire fara a servi masa, poftiti de generosul si blandul preacuvios Galaction).


Trebuie sa mentionez ca cei 6 km parcursi din centrul comunei Vladesti pana la Manastirea Lacul Frumos Vladesti, prin padure, iti incanta privirea cu un peisaj autentic, virgin, romanesc, pe care mana omului n-a apucat sa-l „schingiuiasca”, pe un drum de tara. Dupa cum aminteam, staretul Galaction, de o bunatate rar intalnita, doar in cartile despre marii monahi, a reusit sa construiasca, incet, incet si cateva camarute in care locuieste personalul manastirii si oaspetii, cand poposesc aici. Personalul e format din fratele Silviu – economul manastirii, tanti Irina – bucatareasa si parintele staret Galaction, care este un foarte bun recitator. Preacuviosul parinte Galaction ne-a uimit cu memoria-i fantastica – recita poezii, pilde pentru crestini si de cate o jumatate de ora (pe care vi le vom incredinta prin paginile revistei noastre Starpress, spre desfatarea si educarea spiritului) si inzestrat de Dumnezeu cu o voce de aur, primita in dar spre a aduce alinare lumii prin cantecele sale, voce lasata mostenire de buna sa maicuta din Maramures, locul nasterii sale, o alta zona minunata a Romaniei, un alt tinut binecuvantat de bunul Dumnezeu cu frumuseti de nedescris in cuvinte.


A dat singurul porc pe care il aveam, ne spune tanti Irina in preajma sarbatorilor, unei familii nevoiase. Cheama toti trecatorii de pe drum la masa si atunci cand ii spun ca nu mai am ce sa le dau sa manance, cu o voce calda, care ma dezarmeaza imi spune: lasa, ca oi gasi tu o bucata de paine cu ceva, cauta acolo, ca bunul Dumnezeu nu te lasa! Cu parul nins si barba asijderea, cu ochii albastrii ca seninul cerului de vara, e parca coborat dintr-o pictura cu sfinti.
A mai construit o temelie „sa mai faca” cateva camarute pentru oaspeti si sa mareasca bucataria. Mi-a marturisit ca orice ajutor ar fi binevenit, materialele de constructie, lemn, usi, ferestre, etc., dar si asa, nu-si face griji, stie ca Dumnezeu si Maica Domnului il va ajuta sa duca la bun sfarsit ce-a inceput. Cat despre tanti Irina, ne-a marturisit ca ajutorul lui Dumnezeu e mereu prezent acolo. Ea, care e mai prapastioasa, se ingrijoreaza adesea cand se termina bucatele, aflandu-se in acel loc izolat. Dar imediat cum s-au terminat, vine cineva la manastire cu merinde si minunea se repeta ori de cate ori „raman in pana” de cate ceva.

INTERVIU REALIZAT CU PREACUVIOSUL PARINTE GALACTION – Manastirea Lacul Frumos Vladesti

REPORTER: Ne aflam intr-un loc de vis. Am reusit sa invingem dorul si curiozitatea pe care am avut-o de a ajunge la Manastirea Lacul Frumos Vladesti situata la 5 km de centrul comunei Vladesti si aproximativ 10-11 km de municipiul Ramnicu-Valcea. Avem amabilitatea si binevointa staretului Manastirii Lacul Frumos parintele Galaction.
Bine v-am gasit parinte! Ne-ati intampinat cu tot dragul si pentru cititorii revistei STARPRESS INTERNATIONAL si ascultatorii postului de radio ROMANIA INTERNATIONAL care ne vor asculta, va rugam sa ne spuneti cateva cuvinte despre ceea ce ati reusit dumneavoastra sa faceti aici intr-un superb decor.
Preacuviosul Galaction: Da, bine ati venit! Ma bucur de prezenta fratiilor voastre enorm de mult.
„In lumea aceasta tainica si dulce,
Prin mii de vise noi calatorim
Si odata sub o mare cruce
Pe vesnicie ne oprim.
Opreste-te din cand in cand
Si uite-te la luna!
Si -asculta-i trecerile ei,
Ca multe au sa-ti spuna.
Opreste-te din cand in cand
Si uite-te a soare!
Si-adu-ti aminte de ziua aceea
Cand n-o sa-ti mai rasara.
Opreste-te din cand in cand
Langa- un mormant si o cruce.
Si – adu-ti aminte de ziua aceea
Ca intr-o zi aci te vor aduce.
Opreste-te din cand in cand
In drum numai cu tine
Si vezi ce duci din lumea aceasta
In lumea care vine.
Opreste-te din cand in cand
Si -nspre Dumnezeu te indreapta,
Ca nu stii dupa care ceas
Sfarsitul te asteapta.
Cand nu cunoastem umbrele apelor
Ce- ascund in sanul lor
Si apa suvoaielor
Cum se leagana in nor,
De nu se rupe norul
Sub greul lor potop
Si se desface ploaia
Ca roua strop cu strop.
Cand nu cunoastem al nasterilor fel
Echilibrand pamantul si viata de pe el.
Cand totul ti-e de neinteles in jurul tau
De ce spui starpitura
Ca nu e Dumnezeu?!”…


Iata ca…
R.: Ce frumos!
P.G.: Am putea sa spunem si am putea sa ne laudam cu aceasta invatatura a noastra deci sa nu ne comparam cu niste starpituri care sa spunem ca nu exista Dumnezeu. Dumnezeu exista, a fost si este intotdeauna. Aceasta bisericuta pe care o vedem in fata ochilor nostrii este o bisericuta noua, este inceputa in anii 1947-1948. Atunci a fost intentionat sa se faca aici o Biserica de Mir. Pentru ca Biserica acestor oameni din jur este la 10 kilometri de aici, la asfalt si pana acolo este o distanta destul de mare. Oamenii pregeta, in special batranii ca sa ajunga acolo la Biserica. Si aici s-a programat candva sa se faca o biserica pentru oamenii din aceste trei catune. Insa, cum era atunci regimul din vremea aceea, bisericile erau mai putin luate in seama si cei de la conducere de atunci au vrut sa faca o scoala de cultura laica lumeasca. Pentru civilizatia omenirii, pentru educatia tineretului si de-buna seama ca s-a stopat construirea acelei biseici de atunci. Materialul a fost confiscat de catre regimul de atunci, a fost luat de aici, din acest loc si a fost dus in spatele acestei biserici, la o distanta de vreo jumatate de kilometru unde s-a ridicat o scoala pentru educarea copiilor. De buna seama ca aceasta scoala exista si astazi, este si astazi, insa este pustie, pentru ca s-a facut fara Dumnezeu, fara sa fie educati oamenii ca sa mai aduca copii pe lume, cu timpul scoala a ramas pustie si este si astazi pustie. De la revolutie, cand Dumnezeu a randuit ca pe ecranul televizorului, in 1989 sa apara fostul ministru al Culturii si Cultelor Ion Caramitru, in noaptea de 22 decembrie, a aparut Maica Domnului, a aparut Ion Caramitru cu cele doua Cruci in mana, recitand rugaciunea Domneasca Tatal nostru, impreuna cu toata televiziunea, impreuna cu toata tara, multumind lui Dumnezeu ca au scapat de aceea invatatura diabolica, care ne oprea sa nu mergem la biserica, sa nu ne rugam si sa traim asa, intr-o bezna in care, pana la urma, rezultatele s-au vazut. Si iata caDumnezeu a randuit libertatea de credinta si aici. In anul 1994, doi batrani de aici, printre care era si un invatator, au luat initiativa si din nou pe acest loc programat in 1947-1948 s-a ridicat aceasta bisericuta de la Lacul Frumos pe vare o vedem in fata ochilor nostri.
R.: Cum se numesc?
P.G.: Biserica are hramul SFINTII ARHANGHELI MIHAIL SI GAVRIL.
R.: Da.
P.G.: Insa calugarii de atunci in 1994, dupa ce au ridicat-o, trebuiau sa-i dea o denumire, pentru ca actele cereau. Unde-i biserica? Unde-i manastirea? si atuncea i s-a dat denumirea Manastirea de la Lacul Frumos pentru ca din sus exista un loc minunat, unde pe vremuri era chiar un lac, frumos, care acum insa e plin de balarii.
R.: Ce nume frumos!
P.G.: Cum spuneam, mai sus de manastire a existat si exista si acum un loc care este pustiu din cauza impuritatilor ce sunt acolo, pentru ca s-a umplut de copaci.
R.: Ce pacat! Nu stim sa pretuim lucrurile bune, frumusetile naturale!
P.G.: Si nu mai este Lacul Frumos!
R.: Intocmai!
P.G.: Decat doar denumirea lui.
R.: Poate se va gasi cineva cu dare de mana si cu suflet sa reamenajeze locul acolo, sa-l faca intr-adevar frumos, ca cei care vin la manastire sa poata sa poposeasca si la lac, sa fie incantati acum cand traim in mijlocul civilizatiei si nu mai putem respira aerul poluat din orase.
P.G.: Bine ar fi !
R.: Dar spuneti-mi mai departe Sfintia Voastra si as vrea sa va intreb si numele celor care v-au ajutat la ridicarea manastirii , in primul rand sa incepem cu cei doi batrani.
P.G.: Doi batrani, da.
R.: De care vorbeati dumneavoastra.
P.G.: Amandoi traiesc, unul este Avrinte Traian, care locuieste peste drum de manastire, are 78 de ani, aproape 80.
R.: Sa-i ajute Dumnezeu!
P.G.: Si mai este un invatator.
R.: Cum se numeste?
P.G.: Mihai Claujean il cheama. Acestia sunt doi batrani .Iar ei au mai fost ajutati de un calugar de la Manastirea Frasinei.
R.: Parintele Paisie?
P.G.: Parintele Paisaie Vasilioglu care acuma implineste varsta venerabila de 93 de ani.
R.: Sa-i ajute Dumnezeu!
P.G.: Sa-i ajute Dumnezeu!
R.: Si dumneavoastra, de cand sunteti aici?
P.G.: Eu aici sunt din 1997, cand s-a facut sfintirea acestui Sfant Lacas.
R.: Sa va ajute Bunul Dumnezeu si Maica Domnului si dumneavoastra.
P.G.: Am luat initiativa aici si din puterile mele si prin cunostintele mele…
R.: Da…


P.G.: Am mai facut cateva imbunatatiri.
R.: V-a fost foarte greu in acea perioada. A fost foarte greu pentru, ca stim acum cum, care este problema cu fondurile si mai ales cu sponsorii care pot sponsoriza echipe intregi de fotbal, de handbal, concursuri de miss si celelalte dar cand este vorba de o biserica, o manastire, mai greu se lasa convinsi. Doar atunci cand au anumite necazuri dau fuga la biserica sau la manastire crezand ca Dumnezeu si poate preotul de acolo pot face minuni intr-un timp scurt. Poate, daca se indreapta, stim cu toti, dupa o anumita perioada… de… eu stiu, canon, ei pot peste cateva luni, un an, sa capete un pic de desavarsire spirituala si sa intre in lumea Lui Dumnezeu cat de cat, pentru ca daca ar fi sa ne gandim in fiecare zi ca facem pacate cu totii, si mai trebuie sa ne si curatim din cand in cand si sa urmam o noua cale, cu totii am fi mai linistiti si mai impacati sufleteste.
P.G.: Da, sunt oameni care au suflet mare si care m-au ajutat n-am intampinat greutati si doar numai am deschis cuvantul si am fost ajutat.
R.: Puteti sa ne nominaliuzati cateva persoane?
P.G.: Si pe Gigi Becali pot sa-l nominalizez, pentru ca el, prima data cand a venit aici el m-a ajutat.
R.: Este un crestin adevarat!
P.G.: N-a avut bani multi la el, ca l-am gasit pe teren dar mi-a dat o mie de euro din buzunar si cu acestia o mie de euro eu am inceput o sufragerie, am inceput o casa de musafiri.
R.: Cine stie Preacuvioase Parinte Galaction, poate reusim sa-l si aducem aici, sa stiti ca si cei de la Muntele Athos il asteapta cu nerabdare. Stiti ca noi tocmai ne-am intors de acolo din Grecia, am fost intr-o croaziera in jurul Muntelui Athos si am reusit in port sa cumparam mirul cel Sfant pe care il doream asa de mult. Am fost si la Meteora dar toti cei de acolo si calugarii erau entuziasmati de sosoirea lui Becali, il asteptau pe Becali, care le promisese ca ii va ajuta sa construiasca o manastire la Muntele Athos. Suntem printre singurii ortodocsi de acolo care nu avem o manastire romaneasca, avem un sigur schit acolo si iata ca toata lumea isi indreapta privirile tot catre Becali. Poate reusim sa-l atragem si noi pentru ca, cu cat da, cu atat Dumnezeu ii da mai mult.
P.G.: Da, e constient si el in chestia asta.
R.: Da, da…
P.G.: Si recunoaste ca am fost la el personal si asa s-a bucurat de mine!
R.: Cred. A vizita vreodata manastirea?
P.G.: N-a vizitat-o dar a promis o data si o data va ajunge aici.
R.: Inseamna ca o sa reusim. O sa-i facem o invitatie impreuna, el citeste publicatia noastra, asadar o sa-i facem o invitatie sa vina aici, chiar sa si poposeasca pentru o noapte macar, sa stea si la slujba.
P.G.: Da, ar fi bine!
R.: Spuneti-mi, aveti si enoriasi aici, da?
P.G.: Da, avem niste enoriasi care sunt in varsta, sunt batrani de la care n-avem pretentii.
R.: Deci in numar prea mic, da?
P.G.: Da. N-avem pretentii. N-avem pretentii sa ne ajute cu nimic, daca putem noi ii ajutam pe aici, cu cate cu o masa, cate cu o vorba buna…
R.: Si atunci cum reusiti sa intretineti manastirea? Iata ca ati reusit sa faceti si niste locuri pentru cei care vin intr-adevar sa se roage, oaspeti dumneavoastra, deosebite.
P.G.: Da, asa din putinul nostru.
R.: Cum reusiti daca nu aveti nici un venit la manastire?
P.G.: Asa… Pe oriunde ma duc sunt ajutat!
R.: Dumnezeu nu va lasa niciodata. Oamenii va ajuta!
P.G.: Dar nu ma ajuta cu sume mari ci cu sume modeste, asa ca daca patru milioane le-am primit sau cinci milioane, pentru biserica am mai rezolvat din probleme. Am mai cumparat ceea ce trebuie aicea, materiale de constructii…
R.: Da.
P.G.: Si am realizat si celelalte imbunatatiri care sunt pe aici.
R.: Si cum pic cu pic se face un strop…
P.G.: Exact. Se aduna!
R.: Iata ca si noi dupa ce vom lucra aceasta frumoasa manastire in revista STARPRESS, citita in intreaga lume, vom face un apel la credinciosi de a veni la dumneavoastra, de a vedea si de a va sprijini fiecare cu cat poate pentru ca e o lume de vis aici la dumneavoastra, intr-adevar chiar si aerul pe care il respiram este parca din Eden, dar linistea sufleteasca, cu care plecam de aici e de nedescris si de cum ai pus piciorul dincolo de poarta te leaga un dor si o puternica dorinta de a te reintoarce aici, in lacasul lui Dumnezeu, in acest colt micut de rai, departe de stres, poluare, rautatile de zi cu zi si grijile lumesti.
P.G.: Toate cele ce s-au facut aici si ce facem aici, toate le facem spre Slava Lui Dumnezeu si lauda poporului roman. Asta este intentia.


R.: Acuma as vrea sa ne spuneti care este varsta dumneavoastra?
P.G.: Destul de onorabila. Sunt leat cu Ion Dolanescu, Leat cu Preasfintitul Calinic.
R.: Deci, ce varsta aveti?
P.G.: 63 de ani. M-am nascut cand au venit rusii, sovieticii.
R.: Multi inainte si sa va tina Dumnezeu sanatos, sa ne mangaiati cu cuvintele dumneavoastra pline de har.
P.G.: Multumesc, va urez la fel si dumneavoastra.
R.: Spuneti-mi cateva cuvinte si despre sufletul dumneavoastra care a calatorit si s-a stabilit pentru o buna bucata de vreme la Manastirea, Schitul de fapt… Patrunsa.
P.G.: Eu am umblat prin mai multe Manastiri dar prin care am umblat, nu am stat cat sta cioara in varful parului sau cat sta porumbelul pe casa. Am stat mai mult, de exemplu am intrat novice la Manastirea Frasinei, acolo unde l-am cunoscut pe parintele Lavrentie, parintele Paisie si alti buni duhovnici.
R.: Da?
P.G.: Acolo am fost ca ucenic, am mers la varsta de 23 de ani la Frasinei.
R.: N-am stiut!
P.G.: Atunci era foarte greu de primit la Manastire, era foarte greu ca sa intri intr-o MANASTIRE. Eu…
R.: Si pe vremea comunistilor!
P.G.: Da, pe vremea comunistilor. Da au fost intelegatori si ne-au lasat pentru ca am fost verificati bine, ca am venit pe la manastire pentru suflet.
R.: Da.
P.G.: Si pentru ca doream mult sa ajutam acolo. Apoi, am intrat din Frasinei in Manastirea Rohia din judetul Maramures.
R.: Ce frumoasa zona si Maramures!
P.G.: De unde sunt eu nascut, de acolo.
R.: Ati ajuns in zona zamislirii dumneavoastra!
P.G.: Da, acolo sunt de Obarsie, de la 30 de kilometri de Manastirea Rohia. Acolo am avut fericita ocazie sa-l cunosc pe marele savant Nicolae Steinhart.
R.: Steinhart?
P.G.: Evreul ala increstinat!
R.: Da, da, da, am citit mult despre el si scrieri de-ale lui, cunoscand adevarate povestiri incredibile de viata, lectii de bunatate de neinchipuit, suferinta, iertare, sacrificiu, devotament…
P.G.: Da. L-am cunoscut acolo si pe urma chiar el personal mi-a facut o vizita aici la Valcea, la manastire, unde eram staret, la Manastirea, Schitul Pahomie.
R.: Da? Fantastic.
P.G.: De la Rohia am venit dupa 3 ani si jumatate in judetul Valcea din nou si am fost dat pentru ascultare la Manastirea Patrunsa. Acolo am stat 6 ani de zile. De acolo de la Patrunsa, m-am mutat la Schitul Pahomie, unde am stat 23 de ani.
R.: O viata de om! O viata aducand slava Bunului Dumnezeu si Maicii Domnului, intr-un loc departe de lume, de cele lumesti, loc de rugaciune, lauda.
P.G.: 23 de ani au trecut ca o zi, asa de repede, incat nu-mi pot inchipui… si asa, dupa cum spune poetul roman: „Ca de cand lumea si pamantul anii se duc ca si gandul”. Asa s-au dus si anii mei si in general asa se duc anii.
R.: Se apropie sarbatoarea hramului Manastirii Lacul Frumos!
P.G.: Da, Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril.
R.: Intentionati sa faceti aici cateva pachete sau o masa pentru cei care vor veni?
P.G.: Da, cum nu? Intotdeauna!
R.: Vin oameni multi?
P.G.: Intotdeauna am facut si vin pana la doua, trei sute de oameni.
R.: O, asa de multi?
P.G.: Da, in 2006 am avut asa un semn ceresc si divin….
R.: Care a fost acela?
P.G.: In 2006, cand a fost hramul, dimineata, pe la ora 10:00, cand a inceput Sfanta Liturghie, a aparut deasupra bisericii un curcubeu atat de frumos, care avea cele trei culori ale steagului nostru romanesc! Si acest curcubeu a tinut 10 minute pe cer, deasupra bisericii, deasupra turlei bisericii, mirarea oamenilor si miracolul era ca nu era nici un nor!
R.: Fantastic!
P.G.: A aparut din senin.
R.: Da, da, da…
P.G.: Si ca simbol, ca asa, noi cu totii l-am numit ca este un semn ceresc, al lui Dumnezeu, Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril au aratat aceasta minune, acest miracol care s-a aratat pe cer in anul 2006.


R.: Si pentru ca vad acum descarcandu-se niste saci de ciment… Ce faceti cu ei?
P.G.: Continuam lucrarile.
R.: Ce intentionati sa faceti in continuare sau la ce mai lucrati ?
P.G.: Urmeaza ca sa facem un salas pentru un locas pentru a servi masa la hram, ca vin oameni multi, de multe ori se intampla ca ploua sau ninge.
R.: Si nu aveti loc pentru toti, nu?
P.G.: Spatiul in sala de mese este mic.
R.: Micut, asa este.
P.G.: In fiecare an aproape cand a plouat, bineinteles s-a servit masa in Sfanta Biserica, ceea ce nu este potrivit.
R.: Cu siguranta.
P.G.: E drept dar nu e moral ca nu tot ceea ce este drept este si moral.
R.: Da.
P.G.: Atuncea am gasit de cuviinta sa facem aici un acoperis, o sala de mese mare, ca sa intre acolo oamenii, sa fie acolo sub scutul acestui asezamant pe care acuma il vom ridica si speram pana de 8 noiembrie anul acesta, 2007 sa fie ridicat si sa fie dat in folosinta. Referitor la ciment care…
R.: Da, spuneti, tocmai vroiam sa va intreb daca mai aveti nevoie de materiale.
P.G.: Da, nevoie va fi mereu, asa in fiecare an!
R. : Si de materiale de constructie de ciment, de var, gresie, faianta?
P.G.: Da, da, da, da. De toate. De toate si unde apelam n-am fost respinsi de nimeni!
R.: Bun.
P.G.: N-am cerut cantitati mari ca sa speriem oamenii.
R.: Sigur, ca si putin cu putin se aduna.
P.G.: Cat de micut, asa din suflet e bine venit.
R.: Ca se aduna!
P.G.: Dai din suflet, Dumnezeu iti primeste!
R.: Banuiesc ca si dumneavoastra va rugati pentru binefacatoriii dumneavoastra si Dumnezeu le da si lor inmiit .
P.G.: Musai, ca suntem obligati in toate slujbele sa-i amintim pe binefacatorii nstrii, pe cei ce ne servesc si cei care iubesc binecuviinta casei Sale, care este biserica.
R.: Noi va multumim mult pentru primire si cred ca de acum ne vom indrepta privirea si catre Casa Domnului pe care o pastoriti dumneavoastra, aici unde ne simtim chiar intr-o alta lume. Inca o data multumim mult!
P.G.: Asa dupa cum vedeti locul aici este asa de sus, asa frumoase padurile astea din jur si aici in dreapta, jos, se vede Oltul, care merge binenteles spre Dunare, spre Dragasani in jos se vede Oltul de aici frumos, in zilele senine.
R.: Da, iata-l, se vede si astazi batranul Alutus, in toata splendoarea lui.
P.G.: Parca ne simtim in Mulntele Athos, in insula aia de la Athos si Oltul cand il vedem acolo in jos parca este Marea Egee, putem sa comparam acest loc superb cu acel loc minunat asadar locul nostru de aici din tara noastra din Romania, este minunat!
R.: Acum, cateva cuvinte pentru cititorii nostri, pentru ca Manastirea Lacul Frumos va fi tot timpul, vesnic cat va exista publicatia noastra, in paginile noastre, nu o vom scoate de acolo, cateva cuvinte pentru cititorii nostrii, ce ar trebui sa faca sa se indrepte sa-si indrepte privirea catre Dumnezeu pentru a fi ajutati.
P.G.: Da, toata lumea isi indreapta privirea spre Dumnezeu, in special atunci cand este la necaz omul cere ajutorul lui Dumnezeu si este bine este bine chiar daca ei nu stau numai in rugaciuni ca si ceilalti imbunatatiti, macar o vorba sa nu o spuna contra lui Dumnezeu, sa nu creada, sa nu zica, ca Dumnezeu nu il ajuta, o vorba dulce sa fie catre divinitate si atunci, Dumnezeu a facut catre el un pas , adica omul face catre Dumnezeu un pas si Dumnezeu face catre el o suta. Toata lumea este crestina. Putinii care sunt atei, aia sunt bolnavi, diabolici, pentru ca, cum spune marele scriitor rus: „Ca ateism nu exista si un diabolic e o boala”.
R. : Asa e.
P.G.: Acela care spune ca nu-i Dumnezeu este ca si gaina aia care sta pe cuibarul gol, cloceste acolo, dar nu poate sa scoata pui, pentru ca n-are de unde, ca n-are oua. E cuibarul gol, dar ea sta tot acolo. De ce? Pentru ca e bolnava. Asa este si ateismul, nu este o un argument, este o boala.
R.: Inca o data va multumim mult, sa va dea Dumnezeu sanatate multa, multa, multa, multi ani de acum inainte, fericiti, sa puteti sa ne mai invatati catre ceva si sa ne mai calauziti catre Duhul Sfant si Domnul Iisus sa ne duca pe cararile increderii, ale optimismului, si sa invatam sa cerem Maicii Domnului orice ne este necesar, in numele Domnului Iisus Hristos si doar cu un bob de credinta, vom dobandi.
P.G.: Da, sa ne ajute Dumnezeu! Pe toti, pe toata lumea.
R.: Si Maica Domnului! Multumim!

Reportaj realizat de Ligya Diaconescu, Andrada Victoria Diaconescu 

No comments

Lasă un răspuns

Ce parere aveti de noul website valcea-turism.ro?

View Results

Loading ... Loading ...