Menu

MĂNĂSTIREA RUPESTRĂ ȘINCA VECHE / DIN ÎMPĂRĂȚIA LINIȘTII

Este posibil ca imaginea să conţină: interior  Este posibil ca imaginea să conţină: norEste posibil ca imaginea să conţină: 2 persoane, oameni în picioare, noapte şi în aer liberfoto: Mariana Popa si Ligya Diaconescu

MĂNĂSTIREA  RUPESTRĂ  ȘINCA  VECHE

                                                DIN  ÎMPĂRĂȚIA  LINIȘTII

Mariana Popa, Brașov

Ați ascultat vreodată liniștea? Eu am avut acest privilegiu  străbătând cărările munților Făgăraș.

Da! Liniștea are cântul ei. M-a învăluit și mi-a dat energie. Am ajuns la răscrucea timpului la chemarea eternității cuibărită în stâncile de la Șinca Veche. Acolo am aflat o oază de pace spirituală. Acolo am fost mai aproape de Dumnezeu. Mă aflam la altitudinea Mănăstirii Șinca Veche. Urmând traseul, trebuia să cobor pe un drum pietruit și cu trepte de lemn din loc în loc. Lateralele sunt împrejmuite cu gard împletit din nuiele. E atât de natural totul! Liniștea deplină te face să crezi că ești în mijlocul unui mister din care vor țâșni umbre. Ne însoțeau șoaptele izvorului și norii plimbăreți.În cale ne ies pietrele megalitice din pădurea schitului. Ele numără secole și își împart singurătatea cu călugărițele de la schitul mănăstirii. Privesc pietrele imense, depășesc cu mult înălțimea mea, fotografiez și le ascult „muțenia”. Ascund istorii zbuciumate, dar nu le pot citi, doar le mângâi cu privirea. Acolo sus, nu poți să te gândești la gălăgia orașului, simți doar ipocrizia cromatic-verde sau galbenă a lui Ianus-zeu al vântului. Eu am simțit și armonia naturii, care m-a echilibrat pe furiș în simțiri. Găsesc puterea de a-mi construi aripi de gând, să alerg spre misteriasa Grotă din Șinca Veche, un lăcaș rupestru de cult. Am fost de zeci de ori în acest loc minunat, conducându-mi prietenii, care ne-au onorat cu vizite la locuința noastră de vară de la poalele Făgărașilor. De fiecare dată intru în biserica rupestră săpată în stâncă, cu mare plăcere, dar și emoție în fața energiei pe care o primesc. Explicația există în relatările celor care-i calcă pragul. Interiorul bisericii este recunoscut unanim, ca un loc foarte special. Pășind în interior mă  simt invadată de o revigorare plăcută. Acolo uiți de oboseaală. Cele câteva încăperi ale grotei sunt împodobite cu icoane, candele și flori de munte.. Din interiorul unei camere pornește de jos spre cer, un turn săpat în piatră cu unelte rudimentare vechi. Seamănă cu o turlă fără acoperiș de 10 metri înălțime. Oamenii locului spun că pe acolo coboară energia binefăcătoare. Eu am avut trăiri minunate sub turnul deschis spre soare. Razele  unui soare puternic pătrundeau în încăperea din stâncă în fascicul multicolor proiectând, parcă icoane pe perete.

Simțeam că respirația devine mai greoaie iar ochii mei înstelați s-au blocat în seninul clipei. Întind mâna spre frunte și-mi fac semnul crucii. În gând rostesc: Doamne ajută-mă să pot descrie văzduhul care încape prin ochiul de lumină din tavan. Aerul părea de sticlă în culorile care se adunau ca un fascicol al curcubeului de pe cerul senin. Deodată, simt că vântul geme ca o fiară în suferință. S-a rupt pânza de mister. Grota a fost invadată de un grup zgomotos.

Ca să vizităm acest complex mănăstiresc, trebuie să respectăm o regulă afișată : să nu facem gălăgie,

locul este considerat sacru. Dar, din nefericire, există și oameni care nu se supun rigorilor locului.

Acest lăcaș rupestru este cunoscut din legende ca „Templul Ursitelor”. Potrivit scrierilor  de-a-lungul istoriei, vechimea lui este de 7000 de ani și se presupune că aparține aceleași civilizații care a construit „Templul Alb” din Insula Șerpilor. Dar primele date certe despre grotă apar după anul 1700. Descoperirea ei a fost posibilă și de faptul că în Ardeal, călugării ortodoxi erau alungați și urmăriți de forțe austro-ungare pentru a-i obliga să treacă la catolicism. Locul acesta izolat a servit și în zilele comunismului, ca ascunzătoare când se demolau bisericile din țara noastră. Mănăstirea rupestră se află la 50 de km. de Brașov și 22 km. față de Făgăraș. Acum zona este plină de atracții turistice, una fiind foarte populară și anume Poiana Narciselor, fiind  cea mai mare, de acest fel, din Europa. Îmi aduc aminte cu nostalgie de anii tinereții.  Aici printre milioane de narcise  mi-am cunoscut viitorul șoț. Natura a cooperat cu noi, iar destinul întotdeauna știe ce face. Nimic nu e mai atrăgător pentru iubitorii de flori decât mirosul suav al florilor. L-am simțit de la sute de metri. Narcisele din Rezervația Naturală Dumbrava, așa cum se numește această poiană, are a suprafață de 400 km. și este protejată. Nici un fir de floare nu poate fi rupt, doar admirat.  Priveam și simțeam acut parfumul zglobiu răspândit de albul petalelor. Acolo am ascultat cu sufletul muzica apusului de soare. Clipele au fost imortalizate în fotografii alb-negru, cu 50 de ani în urmă.

Revin la Grotă sau Templul Ursitelor cu dorința de-a vă introduce în interiorul lăcașului de cult.

De la primul pas făcut în interior, m-am trezit în întuneric, mi se părea că un mister mă înconjoară. Există acolo mai multe încăperi, dar am străbătut doar trei dintre ele, restul fiind închise cu schele de șantier. Pe pereții stâncilor în care s-a săpat, se află desene, parțial șterse sau clare. M-am oprit în încăperea cu horn, avea un ochi de lumină.  Am simțit un val de energie, care îmi creștea sub picioare.  M-am fixat pe acel punct preț de 5 minute. Era un început.Nu știu dacă toată lumea simțea acest izvor de energie. Eu l-am trăit din plin și la următoarele vizite. Dar, am revenit mai târziu pentru a admira desenele de pe  pereții grotei în partea care este numită Altar. M-am emoționat de fiecare dată studiind imaginea lui Isus (așa se spune) și la Steaua lui David. De fiecare dată când am intrat în acel loc, m-au cuprins fiorii. Îmi acutizez privirea și-mi împreunez mâinile a rugăciune. Încă se păstrează tăcerea sau necunoașterea asupra autorilor acestor scene. În librăriile din parcul mănăstirii se vând cărți și broșuri cu informații despre istoria și prezentul Grotei. De remarcat, faptul că aceste librării sunt foarte discrete sub maluri de pământ înierbate. Nimic nu este comercial, totul e pentru informarea doritorilor. Se știe că unii turiști revin anual acolo între munți pentru a-și pune câte o dorință. Se așează exact sub turnul deschis în încăperea din grotă Pe acolo pătrund razele solare care îmbracă siluetele de sub turn. Stau nemișcați câteva minute și se roagă, probabil să li se îndeplinească dorința exprimată în gând. De aceea lăcașului i se spune „Locul în care se împlinesc dorințele”.

În parcul din față se află bănci pentru odihnă și curge un izvor natural cu acces foarte ușor. Apa lui aduce echilibru în organism și ceează o stare de bine. Oamenii locului și vizitatorii consuma această apă cu efecte pozitive. Există o explicație științifică pentru calitatea apei de izvor. În apropiere se află Munții Perșani, renumit rezervor de apă minerală și termală.

În prezent, în schitul de sus pe deal, loc de pelerinaj turistic, se află o parte din moaștele Sfântului Nectarie. De aceea, acest schit a luat denumirea sfântului numit și funcționează cu obște de măicuțe.  În satele din jur s-a dezvoltat turismul „măsurat” cu margarete, nu cu stele.

Avem o țară minunată. Trebuie doar să o respectăm și să o protejăm în fața dezechilibrelor naturii.

 

Mariana Popa, Brașov

Este posibil ca imaginea să conţină: 3 persoane, oameni în picioare, pantofi şi în aer liberfoto: Ovidiu Popa , Mariana Popa, Andrada Victoria Diaconescu

 

Este posibil ca imaginea să conţină: 3 persoane, inclusiv Ligya Diaconescu, oameni în picioare, copac şi în aer liberfoto: Ovidiu Popa , Mariana Popa, Ligya Diaconescu

No comments

Lasă un răspuns

Ce parere aveti de noul website valcea-turism.ro?

View Results

Loading ... Loading ...