Menu

MARAIANA POPA / VACANȚĂ ÎN CUBA – ECOUL PAȘILOR LUI ERNEST HEMINGWAY

VACANȚĂ  ÎN  CUBA

                                                ECOUL PAȘILOR LUI ERNEST  HEMINGWAY

MARAIANA POPA

Imagine similarăfoto: bing.com/images

Întotdeauna am preferat să trăiesc clipa, să mă bucur de veșnicia ei înscrisă în cartea vieții. Am poposit în Cuba, preț de câteva zile, exact în sezonul ploios. Era început de noiembrie. Temperatura medie anuală este de 25 grade Celsius. Știam că temperatura apei Oceanului Pacific nu scade acolo sub 24 grade. Aveam o neliniște. Fusesem preveniți că în această perioadă a anului am putea fi „vizitați” de uragane. Dar… exista „asigurarea” că după urgie, cerul va redeveni senin.

Am avut noroc. Am experimentat un climat subtropical spre sfârșitul sezonului ploios. Viteza vântului nu ne-a împiedicat să ne desfășurăm activitatea turistică. Mărturisesc că exista o teamă. Anotimpul ploios putea să ne ofere surpriza unui vânt puternic. Viteza de 250 km. la oră a vântului local înregistrată în perioada lunilor de toamnă a rămas necunoscută nouă. Ne-am bucurat de vederea palmierilor regali, a câmpurilor întinse cu trestie de zahăr. Am asistat la extragerea sucului din trestie și chiar am gustat produsul. Mi-a plăcut așa simplu cum curgea dintr-o storcătoare, parcă adusă din alt secol trecut. Din acest suc se prepară băuturi cu rețete locale, rămase secrete pentru noi. În acestă țară oamenii sunt obsedați de muzică și ritm. Este  un ținut  romantic, captivant și plin de mister. Primul contact cu Havana l-am avut după ora 18,0. Soarele apusese. Noi am intrat în întuneric pe străzile capitalei cubaneze. Luminile orașului erau slabe. Se spune că, Havana era mai strălucitoare, mai fascinantă odinioară. Marcăm o întoarcere în timp. Vedem adevărate „ metafore” pe patru roți: Chryslere masive, Cadillacuri și alte mașini vechi, care „hodorogesc” pe drumuri  în culori atât de stridente încât e imposibil să treacă neobservate. Pe mine mă obseda un gând. Oare am înțeles bine  ce spunea ghidul despre salariul mediu în Cuba?

Ne-a informat că media câștigului lunar este de 455 pesos neconvertibili, adică 19 dolari americani sau 13,7 euro!! Când am ajuns acasă, am cosultat Google. Da! Așa este! Știrea venea de la Oficiul Național  Cubanez de Statistică. Mai aveam să aflu că cele mai bune salarii sunt în construcții atingând 566 pesoss, adică 23,5 dolari. Există în această țară un sistem de cartele de aprovizionare-

„liberta”. Astfel se pot face achiziții de alimente și produse subvenționate sau să beneficieze de servicii de educație și de sănătate gratuite. Nu puteam să alung din gând anii copilăriri mele de după război. Eram impresionată. Dar, imaginile din prima zi însorită dezvăluiau un oraș seducător plin de muzee, teatre și cluburi de zi și de noapte. Bucuria oamenilor pentru produsele tradiționale li se citește în ochi. Adoră romul, trabucurile  făcute în fabrici la vedere. Dansul și muzica răsună peste tot. La fel, frumosul și voluptatea. Femeile cubaneze întâmpină toate grupurile de turiști cu zâmbete, flori și…pupicuri pe obrazul, în special al bărbaților. Apoi.. le cer bani pentru dulcele serviciu prestat la vedere.

Emblema Havanei este Capitoliul cubanez inaugurat în 1929. Se spune că este „ icoana arhitecturală” a capitalei. Construcția marchează kilometrul zero al șoselelor rutiere. Este o copie a Capitoliului din Waschington, dar cu șase metri mai înalt. Are 91,73 metri și respectă proporțiile și silueta Catedralei Sf. Petru din Roma. În Capitoliu a fost promulgată Constituția Republicii în anul 1940 fiind atunci sediul Camerei reprezentanților și al Senatului. În vecinătatea apropiată se află marele teatru din Havana. În jurul acestor impresionante construcții este multă animație. Oameni obișnuiți, turiști din toată lumea se bucură de priveliștea înălțătoare. Zeci și sute de aparate foto, clasice sau ultra moderne, clipesc imortalizând imaginile admirate. Aici se adună și dansatorii de salsa și instrumentiști ai locului. În una din seri ni s-a oferit un spectacol grandios în Havana. Ne-am cumpărat bilete la un teatru de vară. Ne-am încărcat cu așteptări deosebite. Știam că aici muzica este sângele Cubei. După anul 1961, anul revoluției cubaneze, a fost promovată cu prioritate muzica tradițională. Cubanezii și-au regăsit rădăcinile și vechile tradiții, dar și culoarea și sonoritatea cântecelor spaniole. Răsună peste tot note  muzicale plăcute și melancolice, cu predominanță, „Guantanamera”, cântecul de dragoste compus în 1928 de Jose Fernandez. Dar și în Cuba a năvălit noul val. Moda la dans este salsa sau timba. Ghidul cubanez ne spune că guvernul sponsorizează formațiile de rock & roll. În felul acesta și jazul se bucură de renaștere.

Spectacolul în aer liber s-a desfășurat pe multe scene care coborau, de pe o adevărată stâncă, pe podețe înclinate spre o scenă centrală. Luminile care izbucneau pe rând în culori puternice îmi dădeau impresia unor forme  de relief ciudate în noapte. Romul cubanez servit la mese din abundență aducea un plus de bună dispoziție. Picioarele noastre dansau în ritmuri îndrăcite…dar sub masă. Am uitat cu toții de tălpile dureroase, care în timpul zilei ne ardeau de oboseală. Noaptea mi s-a părut scutră. A doua zi m-am trezit cu o emoție justificată. Urma  să ne întâlnim cu ecoul pașilor lui Hemingway. A trăit 20 de ani în Cuba.

Ziua noastră începea cu o cafea. Dar ni s-a adăugat de data aceasta „mojito”, un coctail cubanez faimos, preferat, se pare și de scriitorul american adăpostit în Cuba, la Havana.

Desigur, degustarea a avut loc la barul favorit numit El Floridita. Aici scriitorul făcea  adevărate beții cu staruri de cinema, politicieni, toreadori sau oameni simpli. Toți acești oameni au devenit personaje în opera lui Hemingway.

Imagini pentru barul favorit numit El Floridita. cuba-(foto:Lupul Dacic – WordPress.com

… pe la barul preferat al lui Hemingway (scriitorul american Ernest Hemingway, n. red), El Floridita, cunoscut în special pentru băutura numită daiquiri”…)

În spatele încăperii se află pe trei pereți fotografii din viața romancierului. Sunt aspecte din tinerețe dar și de mai târziu când avea fața tumefiată de băutură. În mijlocul fotografiilor este expusă o imagine mare cu semnătura lui Hemingway. Se dezvăluie și astfel caracterul irascibil al autorului premiat Nobel pentru „Bătrânul și marea.” Am descoperit „Drumul lui Hemingway”, un domeniu de 20 acri pe colina San Francisco de Paula la 12 km. de Havana. De la distanță se observă o placă cu denumirea „ Finca Vigia” ( Proprietate de veghe) unde se află fosta casă în care a locuit timp de 20 de ani, apreciatul scriitor american, aproape în permanență. Acum găzduiește „Museo Ernest Hemingway”, lucrurile fiind așezate așa cum le-a lăsat proprietarul.

Imagini pentru „Museo Ernest Hemingway”,Imagini pentru „Museo Ernest Hemingway”, foto:hemingwayhome.com | Home

Am văzut interioarele doar prin ferestrele cu geamuri mari albe. Am fotografiat prin sticlă tot ce am văzut. Peste tot, numai cărți, chiar și în baie. Se află acolo peste 9ooo de cărți, reviste, trofee de vânătoare și desigur arme. Se spune că scriitorul scria având la picioare între 50 și 70 de pisici și câțiva căței.  Și acum se răsfață peste tot zeci și zeci de pisici. Sunt obișnuite cu turiștii. Foarte important mi s-a părut faptul că Hemingway și-a donat Premiul Nobel pentru Literatură, insulei Cuba, țara sa adoptivă. În 1960 părăsește  Cuba. Nu s-a mai întors niciodată acolo. Părăsim și noi capitala și ne îndreptăm spre Varadero, una din cele mai mari stațiuni din Caraibe. Ne apropiem de „ Playa Azul”(Plaja albastră). Culoarea apei, plajele întinse cu palmieri, nisipul alb, toate acestea transformau stațiunea într-un paradis al turiștilor. Varadero oferă atracții originale, naturale. Peșterile și micile insule virgine aflate peste recifele de corali oferă imagini de vis. Mici vaporașe plutesc spre aceste locuri mirifice. Produsele artizanale sunt oferite la tot pasul. Comercianții ambulanți oferă în primul rând amabilitate și apoi mici suveniruri făcute de ei. Peste tot suntem înconjurați de azurul valurilor, de vântul calm și cald, dar și de zâmbete pe fețele oamenilor albi, negri sau metiși. Am uitat de obsesia mea cu privire la salariul mediu lunar în Cuba. Între timp m-am lămurit, este posibil!! Insula Cubei este eterică, plină de mistere dar și de contradicții. Deși este la numai 145 km. distanță de fast-foodurile din Florida, de explozia de lumină de pe malurile  americane, totuși există o prăpastie politică foarte mare. Aceasta e determinată de politica comunistă a Cubei îmbrăcată„ sumar în haine tropicale”.

În încheiere aș vrea să mă refer puțin la istoria îndepărtată a descoperirii Cubei.*

În 28 octombrie 1492, Cristofor Columb a atins țărmul unei insule. El credea că este vorba despre Japonia. În realitate a fost Cuba, un paradis tropical.. Columb a scris că a ajuns în „ cel mai frumos loc din lume”. Peste un an, Spania și-a revendicat suveranitatea insulei. Revoluția lui Fidel Castro din 1956 își are originile în lupta continuă de patru secole a poporului cubanez împotriva puterilor coloniale.*

  Mariana  Popa /Brașov

Imagini pentru Mariana popa brasov

 

 

 

* „Cuba. National Geografic,Waschington D.C. Traveler, pag.26. Autor Christopher P.Baker. Biblioteca „Adevărul”.

 

 

 

 

No comments

Lasă un răspuns

Ce parere aveti de noul website valcea-turism.ro?

View Results

Loading ... Loading ...