Menu

Mariana Popa, Brașov / CĂLĂTOR PE LOCURI BIBLICE

Imagini pentru mariana popa brasov â€žBetania, dincolo de Iordan“, adevăratul loc al Botezului

CĂLĂTOR  PE  LOCURI  BIBLICE

            Trăiesc senzația că mă întorc în timp. Locuri biblice mă invită să le revăd pentu a-mi dezvălui bogăția sufletească acumulată în mulți ani în  pelerinaje sau în simple călătorii. Auzeam cântul secolelor dar și al viitorului. Am trăit cu emoție mirajul pașilor reali făcuți în locuri biblice.                                                                                                            Poate că  lumina cuibărită în suflet este cea care mă recheamă în aceste locuri.  Aflându-mă în Iordania am ales să merg la Betania, un loc cu o încărcătură emoțională aparte.

„Betania, dincolo de Iordan“, adevăratul loc al BotezuluiBetania, dincolo de Iordan“, adevăratul loc al Botezului (foto:ziarul Lumina)

Pe teritoriul acestei localități  se află locul de botez al lui Isus. Betania din Iordania, se spune că,este menționată de mai multe ori în Biblie fiind locul botezului lui Isus.  Există și în Israel o localitate omonimă, dar nu trebuie confundate. Ghidul ne spune că în Noul Testament este menționat că Isus s-a retras în Betania trecând apa Iordanului, fiind alungat cu pietre din Ierusalim. Ni se precizează  că este confirmat botezul sfânt în acest loc, pe teritoriul actual din Iordania. Botezul Domnului a fost făcut de către Ioan Botezătorul, în apele Iordanului. Nu pot să scriu ce încărcătură emoțională aveam în suflet. Priveam malul Iordanului din Israel. Deodată, simt că mă risipesc în timp și-n lacrimi. Respir adânc, privesc parcă în timp. Mă aflam pe coordonatele umane ale vieții pline de sensuri profunde. Imaginația mea se trezește și mă văd cu 12 ani în urmă îmbrăcată în cămașa albă de botez împreună cu Ovidiu, soțul meu. Intrăm în apa Iordanului cu smerenie conduși de preotul din țară care era și ghidul nostru. Retrăiesc cu fior acel moment când am fost rebotezați simbolic, dar cu respectarea tradițiilor. Păstrez și acum acea cămașă de botez în apa Iordanului israelian O mângâi din când în cînd și parcă-i simt forța de-a mă revigora. E mare puterea credinței. Atunci în vizita mea în Ierusalim am recompus algebra eului meu pășind pe urmele lui Isus, la propriu.

Revin din trecutul pe pământul isralian și retrăiesc din plin momentele vizitei în Betania iordaniană.

Mă înfior și mă închin la gândul că pășesc pe locurile călcate de Isus Cristos. Un preot de la biserica  ortodoxă, construită de Patriarhia Română acolo,  ne spune că numele râului Iordan este scris de 150 de ori în Biblie. Am coborât cu mintea în negura vremurilor. Mă simțeam mai tânără și despovărată de oboseala drumului.

Am intrat cu picioarele în apa Iordanului pe malul iordanian. Mă simțeam împlinită ca turistă și creștină. Îmi doream să ating încă odată locul în care s-a născut Mântuitorul. Obiceiul meu de-a retrăi clipa și de-a o rescrie în noapte, m-a ajutat foarte mult. Pun mâna pe caietul meu din călătorii și deschid la fila dedicată Palestinei. O parcurg repede și găsesc impresiile despre cel mai sacru loc al creștinismului-Betleem, locul unde s-a născut Isus. Îmi vine în minte  cugetarea: „Scripta manent, verba volant!”

De menționat că Autoritatea Palestiniană deține controlul asupra Betleemului din decembrie 1995 cu ocazia retragerii trupelor israeliene de pe teritoriul palestinian. Când am ajuns în acest loc sfânt, am avut niște emoții copleșitoare. La intrarea în Biserica Nașterii Domnului nu-mi puteam opri lacrimile , deși eu nu plângeam normal.  Ascultam preotul-ghid care citea evanghelia nașterii  lui Isus  în ieslea

cu fân.  Am intrat printr-o ușă foarte mică, în biserică,  numită „Ușa Smereniei”. Poziția ușii ne obliga să ne aplecăm foarte mult, arătându-ne astfel respectul și smerenia. Lacrimile nu se opreau, mai mult s-au accentuat când am atins steaua care marca exact locul nașterii lui Isus. Ard în permanență în jurul acestei stele, 15 lămpi. Se spune că această stea de argint a fost furată în anul 1847 producând o adevărată criză și ducând chiar la izbucnirea unui război. Să calci pe asemenea locuri este un mare privilegiu și un destin minunat. Mulțumesc Domnului! Sufletele noastre au fost în sărbătoare.

Pașii m-au purtat în timp într-un paradis mediteranian. Pe alocuri cerul se îngemăna cu marea.

Părea un corp comun albastru. Și în Cipru istoria ne-a întâmpinat la tot pasul. Am intrat în biserici. Dar, Biserica  Lazarus ne-a dezvăluit minunea învierii lui Lazăr. Am văzut sicriul lui Lazăr. Avea capacul spart, din piatră. L-am atins, am simțit pulsația secolelor și o pace imensă. Ni s-a spus că Isus a venit pe apă ca să-și salveze prietenul de la moarte. Redarea de către preotul din biserică a istoriei lui Lazăr înviat de către Isus m-a dus cu gândul în copilărie la orele de religie. Casa părintească era poziționată între trei biserici. Am beneficiat și de educația preotului, care era vecin cu familia mea. A doua zi am vizitat din nou acea biserică, pe cont propriu împreună cu soțul meu. Ne-am rugat în liniște. O, ce lumină, ce pace și bucurie am simțit!

Anii au trecut și noi am făcut noi și noi călătorii spre lumina cunoașterii.

Mariana Popa, Brașov

 

No comments

Lasă un răspuns

Ce parere aveti de noul website valcea-turism.ro?

View Results

Loading ... Loading ...