Menu

MARIANA POPA -MIRACOLUL FECIOAREI MARIA DE GUADELUPE

Imagini pentru MIRACOLUL FECIOAREI MARIA DE GUADALUPE

MIRACOLUL  FECIOAREI  MARIA  DE  GUADELUPE

autor: MARIANA POPA / Brașov

Oare cât am călătorit? Timp fără timp. Mă las în puterea cuvântului precum o sirenă purtată de valuri. Cuvântul, o dorință, îmi pândește. Mă predau scrisului pentru a vă împărtăși frumosul și emoția întâlnirii cu un miracol.

M-am aflat în Mexic în mijlocul unor peisaje mirifice. Munții sunt acoperiți de vegetație luxuriantă. Deșertul arid este înverzit de imenșii cactuși. Mă gândesc la oamenii întâlniți și zâmbesc. Peste tot răsuna muzica Mariachilor, chiar și la umbra ruinelor civilizației aztece și maya. Așezarea geografică între cele două oceane, Pacific și Atlantic, mi-a oferit imagini splendide. Golful Mexic ne-a dezvăluit o imagine de poveste. După un zbor de 12 ore am călcat pe pământul  mayașilor de altădată. Turbulențele de zbor  deasupra oceanului au lăsat urme asupra mea. Dar, peisajele mirifice m-au readus la buna dispoziție obișnuită. De la începutul sejurului în Mexico City mă gândeam la Fecioara Maria de Guadelupe, protectoarea Mexicului. Știam că există o legendă de sute de ani despre apariția ei pe acele meleaguri. Primea o consistență aparte, această legendă, pentru că trăiam și emoția celor care ne-o prezentau. Milioane de oameni vin aici s-o vadă și s-o venereze. Se spune că este una din cele mai mari minuni creștine. Dau timpul în urmă cu 20 de ani. Mă aflam la Torino în fața Giulgiului lui Isus.  Am văzul chipul mântuitorului pe giulgiu. Se spune că este autentic. A fost verificat cu carbon pentru determinarea vârstei. Cert este că apropiindu-mă de el, simțeam mii de ace în genunchi și umeri. Eram, probabil, supusă unui efect  mare al unui câmp energetic. Am avut bucuria de-a mă afla de-a-lungul vieții în locuri cu urmele pașilor lui Isus și ale Fecioarei Maria. Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat acest destin.

Aflându-mă în Mexic, doream cu ardoare să fiu cât mai aproape  de chipul Fecioarei expus  pe un perete al catedralei care-i poartă numele. Pe o bandă transportoare, turiștii pregătiți cu aparatele de fotografiat treceau prin apropierea tabloului sfânt. Am simțit o emoție puternică fotografiind chipul expus. Distanța era destul de mare de la tablou până la noi, dar emoția creștea. Acea zi mi-a fost Lumină și odihnă. I-am mulțumit Fecioarei pentru rugămintea de a-mi împlini un vis tainic. Îmi face mare plăcere să vă povestesc legenda Mariei de Guadelupe. Sesmograful vieții mele intră în vibrație. Îmi aduc aminte de stânca și complexul monahal de la Lourd. Era prima mea vizită în Franța, la locul de apariție a Fecioarei. Nu am avut parte de o minune sub ochii mei, dar am fost impresionată de mulțimea de bastoane și cărucioare părăsite de cei vindecați.Acum aveam în față un miracol. Chipul Sfintei Maria a rezistat tuturor încercărilor de distrugere. Legenda spune că pe haina unui țăran tânăr s-a imprimat chipul Fecioarei.

A  apărut printr-un miracol pe haina lui Juan Diego. Pe drumul lui  spre biserica religiei lui a auzit un cântec de pasăre. I s-a părut magic. S-a speriat, a crezut că se află spre ceruri și va muri. Inaintașii lui, aztecii credeau că atunci când mor, oamenii se transformă în păsări înainte de-a ajunge în Paradis. Momentul de spaimă s-a transformat în fascinație. În fața lui apăruse o femie frumoasă îmbrăcată în haine strălucitoare croite din lumină. Mirarea l-a amuțit. A auzit o voce:„ Sunt mama adevăratului Dumnezeu”. Se spune că Diego a simțit cum o liniște, o pace  caldă îi inundă inima. O asculta vrăjit. I-a spus să-l caute pe abatele din localitate. De precizat că aceste întâmplări sunt atribuite anului 1531, după 10 ani de la cucerirea teritoriului  de către conchistadorul spaniol Herman Cortez. Se introdusese catolicismul în locul credinței aztece. Trebuia să-i ceară abatelui să construiască acolo o biserică. Indianul Diego a ajuns la palatul abatelui Juan de Zumarraga plin de emoție. Fusese alungat. Tânărul se întoarce spre seară pe un deal numit Tepeyac. Fecioara i-a apărut  din nou în față cerându-i să meargă iar la abate și să-l convingă. I-a oferit și un buchet de trandafiri roșii de Castilla. Aceștia vor fi ca o minune care-l vor convinge. Într-adevăr s-a produs minunea. Abatele a căzut în genunchi. De ce? Văzuse pe haina indianului imaginea Fecioarei cu mâinile împreunate. La primirea buchetului, tânărul atinsese florile de haina lui și imaginea buchetului s-a imprimat pe haina celui ce  l-a primit de la Fecioară. Cămașa tânărului era din fir de cactus. Această imagine este venerată de peste  patru secole de către mexicani. Papa Ioan Paul al doilea l-a canonizat pe Juan Diego în anul 2002, la vizitarea Mexicului. Am vizitat și m-am rugat în faimoasa biserică. Se desfășura o procesiune religioasă la care participau oameni de toate vârstele, de la copii până la seniori venerabili. M-am aflat în acel loc plin de spiritualitate înaltă. Am receptat lecții de sensibilitate și de iubire. Mi-am auzit sufletul  în rugă. Și așa cum se întâmplă în lume, când este multă lumină, apare și întunericul. Pictorul Miguel Cabrera, trăitor în secolul 17, înscrie în memoriile lui că s-a deschis vitrina în care se afla țesătura. Peste cinci sute de mâini au atins-o și nu s-a deteriorat. Mai târziu, un doctor a realizat o copie țeșută și a păstrat-o în condiții identice cu originalul. După șase ani au început să dispară culorile și țesătura s-a găurit. Se spune câ în anul 1991, un paracliser a vrut să spele pânza cu chipul Fecioarei cu acid nitric.A  picurat doar câteva picături pe colțul drept superior al portretului. Toată lumea știa ce dezastru poate provoca acest acid. Dar porțiunile  atinse de acid s-au îngălbenit puțin fără a se distruge. Cu timpul a redevenit la culoare. Încercările de distrugere au continuat. Astfel, în anul 1921, anarhistul Luciano Perez vrea să distrugă imaginea definitiv. Ascunde o bombă într-un buchet de trandafiri roșii și-l depune în fața altarului. Reglarea era făcută pentru timpul când biserica era goală.. La ora 10 și 30 de minute, în biserica de pe Tepeyac, se produce  o explozie puternică. Scări demolate, vaze și lumânări zboară peste tot. Un crucifix imens din alamă este aruncat de suflul exploziei și este îndoit precum o sârmă subțire. Minune! Pânza cu Fecioara nu are nici o urmă de distrugere. Concluzia a fost că pânza cu chipul Fecioarei de Guadelupe este de origine divină. Iradiază în permanență Lumină. Ghidul mexican ne dezvăluie că 10 doctori oftalmologi au examinat ochii portretului la un microscop foarte fin. Au văzut ceva incredibil oglindit în ochii studiați: imaginea bustului unui om cu barbă ca și cum s-ar alfa în acel moment în fața Fecioarei. Mai târziu un oflalmolog german a fotografiat irisurile ochilor Madonei. A mărit imaginea cu ajutorul calculatorului pe un program special. A regrupat toate efectele prezente în ochii studiați. A descoperit siluetele unor persoane văzute în momentul imprimării buchetului pe cămașa omului cu barbă. În apropiere se vede  o familie mexicană care-și purta copilul pe umăr, după obiceiul mexican. La întrebarea pusă despre felul cum a fost „pictată” lucrarea aceasta, s-a concluzionat că este o enigmă pentru știință. Imaginea este imprimată direct pe  fibrele vegetale, fără nici un fel de apret. Imaginea este perfect vizibilă pe ambele fețe și chipul Fecioarei este intact. O altă enigmă este culoarea turcoaz de pe mantaua Sfintei Maria. De ce? Pigmentul este pe jumătate transparent. Originea lui este necunoscută și este foarte strălucitor ca și când a fost aplicat de curând. La microscop nu se vede nici o urmă de pensulă cu care ar fi fost întins pigmentul.

De la doi metri privită, culoarea chipului Madonei trece din alb în măsliniu. Se spune că aceste culori schimbătoare (iredescente) aparțin unei tehnici pe care mâna omenească nu o cunoaște. Unii oftalmologi spun că ochii Fecioarei degajă o impresie de realitate, de viu. Desigur, pentru documentare, în afară de spusele ghidului, am folosit informații de pe Google. Altfel nu aș fi putut să vă trezesc curiozitatea de a citi totul despre Maria de Guadelupe. Minunatul ei chip imprimat pe o pânză de fibre de cactus, privește spre  vizitatori zâmbind și binecuvântându-i. Brusc mi-aduc aminte că în Mexic s-a creat o adevărată mișcare religioasă la vizitarea acestei țări de către Papa Ioan Paul al II- lea în anul 1979.

Acesta fusese invitat să participe la cea de-a III-a Conferință generală a episcopatului latino-american. Mexicul era pe atunci o țară anticlericală, oficial. Conferința s-a ținut la Puebla. Când am ajuns aici am revăzut cu ochii minții mulțimea  de oameni entuziasmați de vizita papei. Cu puțin timp înainte de plecarea noastră în excursie, am cumpărat  cartea „O viață cu Karol” de Stanislav  Dziwisz. M-a captivat și am citit-o înainte de-a călca pe pământul mexican. La timpul prezent, poporul mexican este foarte religios. Credința lor este catolică.  Atingând acest subiect, gândul meu se luminează și mă revăd la Fatima în fața statuii  papei Ioan Paul al  II- lea Ni se spunea că glonțul  care l-a rănit  în Italia pe sfântul părinte se află în coroana statuii Fecioarei Maria de la Fatima. În cartea menționată mai sus se scrie la pagina131: „O mână a tras și  o alta a călăuzit glonțul”. Era declarația  sfântului părinte. Cel de-al treilea secret de la Fatima păstrat în arhiva Congregației pentru Doctrina Credinței exista. Plicul cuprindea textul original al sorei Lucia.

13 mai 1917, ziua  profeției Fecioarei și 13 mai 1981, ziua atentatului. Sfântul Părinte a fost convins că Sfânta Maria a deviat traseul glonțului. foto:ziaruldepenet

Puterea credinței face minuni.

Mariana Popa  Imagini pentru mariana popa brasov

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

No comments

Lasă un răspuns

Ce parere aveti de noul website valcea-turism.ro?

View Results

Loading ... Loading ...