Menu

Melania RUSU CARAGIOIU / Montreal / CAMPANIE (POEME)

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, cadru apropiat

Melania RUSU CARAGIOIU

 

CAMPANIE (POEME)

 

UN PLUGUȘOR

CU SPERANȚE,

NU ÎN CÂNTEC,

CI ÎN STANȚE

 

Aho, aho, copii și frați,

Opriți  „steaua”, nu mânați,

Că anul se înoiește,

Nu gândiți copilărește!

 

Voi copii ai Țării mele,

Ați trecut prin vremuri grele,

Scoală multă,

Minte smultă,

Nu pâine, ci pogăcele!

Mânați măi,

Nepoți, flăcăi

Și sunați din zurgălăi,

Hăi, hăi, hăi și… iară Hăi!

 

Om de om nu are loc,

Suflă flăcări, suflă foc,

Neavând grijă de voi,

De s-a iscat un „război”!

Sunați măi din zurgălăi

Și sculați dacii din văi!

Hăi, hăi, hăi, lupii sunt răi!

 

S-au cam nărăvit la stână,

Urda rece, brânza bună,

Iar mioarele dulcele

Sunt bune de frigănele.

Nu v-a plăcut? Luați leapșa!

Si-n Spania găsiți „Capșa”!

Sunați măi, din corn, a murge

S-audă babele surde!

Sunați dragii mei flăcăi!

Că pierdeți din zurgălăi!,

Hăi, hăi, hăi,Pe alte căi!

 

Veți un viitor mai bun,

In al Anului Ajun,

Când veselia e mare,

Și unii merg la votare?

Luați-vă după ei!

Dar să nu votați mișei!

Sunați iar din zurgălăi,

Poate s-or speria cei răi,

Hei, hăi, hai și o ulcea,

Nu știu cine-o petrecea!!!

 

Sunați măi flăcăi prin munți,

Poate s-or trezi cei mulți

Să își spună păsul clar,

Să nu mai plîngă-n zadar!

 

Hăis și cea, cu veselie,

Mai bun anul să ne fie,

Să ne omenim frățește

Nu doar din coadă de pește!

 

Mânați, dragii feții mei

Și sunați din clopoței

Să audă mic și mare

Și să meargă la votare!!!

 

Sunați măi, și sunați măi!

Hăi, hăi, hăi, și iarăși hăi

Să-i convertim pe cei răi!

 

La Anul și la Mulți Ani!

Cu trai euro,  NU BANI!

 

 

NU ȘTIU DE CE MĂ AMESTEC…

Sună ciudat acest titlu
Și cam echivoc…
Este un mare curaj,
Fără avantaj.

Să sper că o voi scoate la capăt,
Ieșind curată, ca basmaua,
Sau măcar aproximativ…

Aș fi curioasă să aud răspunsul Elisei.
Sau furtuna elyseelor…

Pe unde umblu nu întâlnesc acest neam,
Ba chiar mă tem de IQ-ul lor…
IQ-imea lor…

Am constatat că unii sunt imperturbabili,
Alții sunt recalcitranți,
Alții vor să „moară cu dreptatea în mână”
Singura dreptate pe care ei o recunosc,
Deși balanța stă cam într-o rână.

Nu știu ce neam sunt,
Dar sunt extraordinar de hotărâți.

Alții sunt foarte susceptibili și atenți
La numărul de complimente
Pe care le doresc,
Mai  ales pe cele privind etajele superioare.

Pe lângă acest tratament de bază
Practică, și zicătoarea populară,
Subliniind contrarul…

Am zis ceva despre a fi fudul?
Nu, pentrucă  termenul este prea neaoș,
Și cam zgârie…

Tema e grea și cu multe piruete,
Iar humorul nu este disponibil la toate orele…
 

NICI NU VREAU SĂ ȘTIU

 

Cât sufletul îmi este viu

Și drag ca floarea de fonfiu,

Senin în cerul azuriu,

Vreau, tot mereu, doar eu să fiu.

 

Această lume e ciudată,

Acum. A fost și altădată,

Nesățioasă și fardată

Și multor rele aplecată.

 

Trecut-am munți întregi de groază

Și-n cuibul meu, ca într-o oază:

Am însetat, n-am zis nimic,

Deși n-a plouat nici un pic…

 

Acum când plouă cu atenții,

Cu internet, club și invenții

Mi-am scos complet din a mea minte

Trecut, prezent… merg înainte…

 

Unii trăiesc în frig,  în smârc,

Se-nchină și nu zic nici… „cârc”,

Alții, țin post pentru-a slăbi,

Alți masochiști…: A chinui

A devenit un crez păgân!

 

Eu mă țin bine, aci rămân!

 

Nu vreau s-aud de cimitire

Și-a senectuții, albe fire

Și pot trăi chiar împăcată,

De n-am făină în covată…

 

Am prieteni pe la marțiale,

Ei nu mănâncă! Nici o jale!

Mi-au demonstrat, chiar cu cinism

Ce este acela​: „Stoicism”

 

Deci trece-or toate: rost cu rost,

Nu devenim precum am fost!

Fiindcă se spune: „E pur si muove”,

Nu stau pe loc nici două slove!

. . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . ..

Cu-un Hendel la televizor

Viața trece-n zbor ușor…

 

 

VIESPI

 

Creatori de vorbe pline

Cu piper  și insomnie,

Așezate în terține

Sau în  iz de parodie…

 

*

Picură în struguri bolta

Cu arome tari de vin,

Viespile își umflă tolba

Mare, cât un… zepelin!

 

*

Au găsit arome-n pere

Și mătase în urzici;

Storc de la albine miere,

Iar oțet… de la furnici!

*

Sau  sunt rele, sau nu-s bune,

Nu mai ști ce să mai crezi!

Veninoase? Nu pot spune!

Cum te văd și cum mă vezi!

 

 

UN  OM   EMIGRANT, EL, MÂNDRUL ROMÂN

 

„A fi mândrul român”, adevăr auzit

În limbajul cărunt, îndrăgit din străbuni;

Oprimat, oropsit, fără-un leagăn tihnit

S-a jertfit acest om, pentru anii mai buni.

 

Emigrantul român, e un „trist” dovedit

Ce- a născut obeliscuri  și sub ger și sub ploi;

Idealri  de foc, vâlvătăi sau mocnit,

În românii din veac  și de astăzi, cei noi…

 

A fi mândrul român, adevăr întâlnit,

În dureri e  născut, în valențe sublime,

Imprimând imboldul: „Tu, cel asuprit

Nu-ți uita poporul, în evul ce vine!”

 

A fi un  emigrant: adevăr răspândit:

Ce-a chemat spre răspântii, să cauți un rost;

Ai plecat cu speranță și-un tărâm te-a primit;

Cu drag ai rămas, neuitnd ce ai fost!

 

„A  fi mândrul român”, e mereu auzit,

Scris ades în carte: „emigrant  român”,

Ori unde, sub soare, neamul tău e cinstit,

Limba ta păstrându-o!  Pe a ta soartă stăpân!

–––––––––––

Melania RUSU CARAGIOIU

Montreal, Canada

20 noiembrie 2019

 

 

 

No comments

Lasă un răspuns

Ce parere aveti de noul website valcea-turism.ro?

View Results

Loading ... Loading ...