Menu

In Memoriam / Eminescu / 2018 – Constantin Iordan

In Memoriam / Eminescu / 2018

autor – Constantin Iordan

Eminescu.jpg

Silabele noastre

 

Născut prin har divin din piatră carpatină,

De–un meşter geto–dac şi–o sabie romană,

Sorbind dintr–un luceafăr ploaie de lumină

S–a risipit în stihuri  cugetului, hrană.

 

…Încă  doinind şoptit amurgului pe dealuri,

De dor murind în cer şi înviind din ape,

Durerii dând iubiri precum speranţe–n valuri,

El cântă pretutindeni: în cosmos şi aproape!

 

La steaua

 

La steaua care-a răsărit,

Azi calea pare să ne-ajungă;

Viteze mari am născocit

Și-n genă viață tot mai lungă.

 

Somnoroase păsărele

 

Somnoroase păsărele,

Nictalope-n așteptare

Se foiesc în „piețe-grele”

Cu lozinci și celulare.

 

Un „adios” periculos

 

-Trăiți pe plai daco-român,

Cu mici și bere rece,

Eu în istorie rămân

Un „nimeni nu mă-ntrece!”.

 

Atât de fragedă

 

Atât de fragedă-ntre oameni

De sar ad-hoc „peștii” buluc,

Să n-ajungi „hrană” la neoameni

În lumea „noul-balamuc”!

 

Scrisoare…

 

Încă mai avem hotare moștenire la nepoți,

Peste miriștea de oase de năvălitori și hoți;

Azi, cu cruci făcute pluguri tragem brazdă pe câmpii

Semănând speranță vie, grâu și tril de ciocârlii.

 

Vezi…

 

Vezi, doctorii, cârduri se duc

Din țara-ajunsă „balamuc”;

EA – fost exemplu „falanster”

Acum trăiește auster.

 

Vezi, chiar și clima au schimbat,

Cu foc și uragane bat,

Se-așterne moartea peste vii

Și plângem: -Doamne, cum nu vii?

 

Ecouri

 

De-am flămânzit și-am mers pe jos

Cu talpa goală prin noroi,

Trăind absurd fără prisos,

L-avem pe Eminescu-n noi.

De-am rătăcit în lung și-n lat

Mereu loviți de „vremuri noi”,

Pe EMINESCU n-am uitat

Că-n inimi nu avem noroi.

De ne-au trădat falșii români

Iar noi le-am zis „-bravos, eroi!”,

Cu Eminescu – torță-n mâni

Am da tot timpul înapoi

La clipa celui „-Țepeș, Doamne!”

Cu pușcării și balamuc,

Păduri, băieți și triste toamne

Când rândunelele se duc.

De ne-a fost foame de cuvinte

În graba de-a trăi pe-aici,

L-avem pe Eminescu-n minte

Tradus Carpatic de bunici.

…De ne –e foame de iubire

Cât încă OAMENI ne numim,

Luați din EMINESCU știre:

-„Murim și-n morți!” de nu iubim!

 

In Memoriam / Eminescu / 2018

 

Bardul nostru-i  condei – bardă,

Epigonii,  bici și zgardă.

 

Azi poetul  e  rostire

Iar  groparii…cârmuire.

 

…De-a visat  o  lume bună,

Împlinită-i, dar nebună,

 

De-a dorit egalitate

L-au pus  „comunist” în toate.

 

De-a  zis  dor de neam, moșie

În raport și poezie

 

A  rămas prin  new-cadastru”:

„Lacul codrilor albastru”.

 

…Sub  vânduta arătură

Zac oștenii ce căzură,

 

Iar  a  treia  lui scrisoare

Poartă  iz  de incitare.

…………………………

De-a plecat  poetul,

Muza și băietul

Spumegă condeiul,

Veșnicit e teiul.

 

De-a căzut luceafăr

Peste-o lume  șuie,

El în timp e teafăr

Și încă mai suie.

Constantin Iordan

 

Să ne-amintim de viitor

 

Să ne-amintim de viitor

În iarbă și-n laborator,

În taste, în condei, rostire

Cât (încă) suntem Omenire.

 

Să ne-amintim de viitor

Într-un exod cuceritor,

În dumicat, în gând și faptă,

Cât încă nu știm ce ne-așteaptă.

 

Să ne-amintim de viitor

Precum năucul scriitor,

Datori pe timpul petrecut

Cu ce-am făcut și-am desfăcut.

 

Să ne-amintim de viitor

De împărați și-Apolodor,

De genocidul indian

Cu-urmaș „popor ameican”.

 

Să ne-amintim de viitor

În calendarul trecător;

Enigmă-a probabilității

Pe-o „nucă” a singurătății.

 

 

Tineretul cel frumos

 

Talpă goală în opincă,

Nictalopă cu lozincă,

Cu cățel și „kinder”-el

Pupă „cizma” de  Bruxelles.

 

Leneșul

 

Leneșii, o viață pasc,

N-au trecut, nici viitor;

În repaos de se nasc,

Tot în trândăvie mor.

 

     Constantin Iordan

 

No comments

Lasă un răspuns

Ce parere aveti de noul website valcea-turism.ro?

View Results

Loading ... Loading ...