Menu

Mircea Doreanu/ Victoria vieții / cronica a volumului de versuri “Vibrații” (Starpress 2019 – Editura Olimpias 2019) al poetei Ligya Diaconescu

Este posibil ca imaginea să conţină: Ligya DiaconescuEste posibil ca imaginea să conţină: 2 persoane, inclusiv Ligya Diaconescu, floare şi interior

 Mircea Doreanu/ Victoria vieții / cronica a volumului de versuri “Vibrații” (Starpress 2019 – Editura Olimpias 2019) al poetei Ligya Diaconescu

Ligya Diaconescu este o figură tutelară a Ligii (cu aliterație!) Scriitorilor și nu numai: a întregii poezii patriotice (cu accentul pe encomiomul limbii române și al Eminescului), contemporana. Noua sa carte “Vibrații” (Starpress 2019 – Editura Olimpias 2019) aduce o vibrație în plus și o aprofundare a ei, precum și o limpezire a deja cunoscutelor translații din intim în spre divin ale poetei de o insondabilă și prolifică sensibilitate. Rog să-mi fie iertată tehnicitatea și uscăciunea limbajului critic, dar îl prefer celui liricoido-descriptiv. Modul genetic de desfășurare a cărții mi se înfățișează astfel: emitentul plonjează din aproape indiferența autoprefernțială a reveriei în comunicarea vibrantă a rugăciunii; mottoul conține dintru început, ca un avertisment și o sinteză rodul de semnificații al cărții:

“Alunec din visare

În rugăciuni, cu drag,

Vibrații la păstrare

Am adunat în prag.”

Acesta este și pragul cărții. Nu se poate să nu placă tradiționalismul, clasicismul versurilor prin contrast cu despuierea lor paradoxală de punctuație:

“Curg din biblie vibrații

Munții în genunchi se închină

Când un tricolor se-nalță

În limba noastră cea română

 

Îngerii sorb din pocale

Vitejii de bravi eroi

Scrise cu lumină-n braze

Apărate pentru noi”

(Limba noastră cea română I)

Dealtfel autoarea este cea care organizează anual sărbătoarea Zilei Limbii Române fiind o minunată organizatoare (o activistă, în sensul în care Nichita Stănescu se autodefinea ca activist al suferinței). Acest titlu este cu onoare purtat de antologia pe care o voi comenta în continuarea acestor note. Revenind la punctuație, lucrurile nu stau întotdeauna astfel, ca mai sus; în poezii, unele, de aceeași factură, semnele sunt respectate cu sfințenie, țelul scrisului Ligyiei Diaconescu părându-mi a fi reprezentarea respectuoasă și reactualizarea (continuarea) liniei tradiționale a poeziei române. Spre exemplificare citez integral “Mi-e dor de satul meu cel viu” o îngemănare de ritmuri coșbuciene cu și în siajul tematic al lui Octavian Goga, o romanță dulce care se termină surprinzător într-o notă sprințară, de voioșie care ni-i evocă pe Topârceanu și pe Păstorel Teodoreanu:

 

Mi-e dor de satul meu cel viu

 

Mi-e dor de satul meu cel drag,

De casa părintească

De, mama ce-aștepta în prag

Chip bun și blând, plângând șirag

Și m-așeza la masă

 

Mi-e dor de tatăl meu frumos

Să călărim agale

De glasul lui ce chiuia

Când de la coasă mă vedea

În bucuria-i mare

 

Mi-e dor de ștergarul fin,

Țesut de buna dragă

Mi-e dor de chipul ei senin,

De amintiri țesute-n vin

Și glumele-i cu șagă

 

De masa cea cu trei picioare,

Rotundă și bătrână

De borșul din găina-ntreagă

Cu drag, dres și smântână

Și veselia… dragă!

 

Conținuturile poemelor respiră în ritmul imn patriotic-rugăciune, cu mult mai puține popasuri idilice decât în volumele anterioare. Iar când există, aerul acestor popasuri are un parfum elegiac:

 

“E toamnă, se scutur copacii

Se leagănă frunzele-n vânt

Pe lac le admiră cârmacii

Din barcă și noi murmurând”

                                     (“Toamna iubirii”)

Și totuși speranța vibrează în străfunduri și aduce Victoria vieții. Poezia Ligyiei Diaconescu este mult mai complexă decât ce poate să reiasă din însemnările mele. Imaginea critică, oricât de creativă, este palidă în fața creației propriu-zise.

 

Mircea Dorean

No comments

Lasă un răspuns

Ce parere aveti de noul website valcea-turism.ro?

View Results

Loading ... Loading ...