Menu

Miriam Miriam / Paris / poem / Vorbesc viorile

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, cadru apropiat

Vorbesc viorile

Iubite n-am să te mai caut,
Nici vocile ce vin din cer,
Nu vreau s-ascult ce îmi şoptesc
Şi nici să plâng când tu nu eşti !

De s-ar muta muntii din loc
Aş alerga în urma lor
Să mă ascund printre vifori
Când o să-ţi fie tare dor!

Şi de voi merge mai departe
S-ating imensitatea mării,
M-aş scufunda în valuri reci
Să-mi treacă intristarea-n veci!

Si voi chema viori să-mi cânte
În bărci de lemn de chiparos
Sã-mi fluture albe speranţe
Spre câmpuri rosii ce nu mor !

De voi chema şi păsărele
Să-mi plângă nopţile pustii
Te regãsesc cu dor prin ele,
Ca un sihastru ce îl ştiu !

Miriam Miriam
Paris  2020
5 ianuarie

No comments

Lasă un răspuns

Ce parere aveti de noul website valcea-turism.ro?

View Results

Loading ... Loading ...