Menu

MUNTELE MONSERRAT ( uriașul cu degete de piatră)

MUNTELE  MONSERRAT

                                    ( uriașul cu degete de piatră)

MARIANA POPA

Muntele „sfânt” al Cataloniei, Monserrat tinde parcă, să ajungă la bolta cerului. Cred că obârșia lui se află în izvorul ascuns al timpului. Mă entuziasmasem încă de la începutul călătoriei în Spania. Mă fascinau imaginile  cu Mănăstirea Monserrat construită între degetele uriașe de piatră din coloanele bazaltice așezate una după alta ca într-o familie cu mulți copii.

Ajungând acolo  am simțit că  mă aflu  într-un cadru creeat pentru realizarea unui film. Realitatea m-a cucerit rapid. Mă întrebam cum natura sau poate, întreg Universul a așezat coloanele  de piatră într-un loc atât de  sus. Acele coloane sulițau cerul. Dar, biserica? Cum s-a construit în condițiile existente în secolele XI-XII ,

când, se spune, că a fost începutul  monahal al lăcașului ?

Privind  construcția mi se părea că este susținută de „umerii” pământului și de curajul vulturilor. După prima impresie, trăiam senzația că mă aflu dincolo de spațiu și timp, de caracteristica lor de inepuizabil. M-am adâncit în propria ființă

încă decând urcam spre vârful muntelui. Simbol al libertății și identității naționale a

catalanilor, muntele Monserrat îți taie respirația până ajungi sus la Mănăstire, la cota de 720 metri. Da! Mi-a tăiat respirația urcând cu autocarul pe serpentinele strânse. Sălbatice. Dar, exista un motiv în plus să vizitez mănăstirea cu același nume: cartea lui Don  Brawn „Codul lui Da Vinci”, care ne poartă în adevărate aventuri ale căutătorilor sfântului potir. Controversată dar atractivă carte.  Pe muntele Monserrat  am ascultat o poveste fascinantă a locului. Se spune că, Sfântul Graal- cupa de vin din care a băut Isus la „ Cina cea de Taină”, ar fi fost o vreme adăpostită în acest loc, al mănăstirii. Timpul i-a fost adăpost. Au trecut războaie peste zidurile mănăstirii, incendii cu mari pierderi. Multă vreme a fost o ruină în locul lăcașului de rugăciune. Loc inaccesibil și periculos mult timp. Când am ajuns la acel ansamblu de mănăstiri am trăit impresia că totul este construit între cer și coloanele masive de bazalt, parcă,singurele existente în acele locuri.Totul e între trepte foarte înguste din piatră dură, suspendate între coloanele muntelui pe o parte. Pe partea opusă, doar prăpastii adânci. Respirația-mi devine sacadată. Închid ochii. Vreau să revăd totul doar cu ochii minții. Există acolo ruinele unor mănăstiri despre care ni se spune că s-au ridicat ca lăcașuri de cult în jurul anului 1025. Azi funcționează acolo două mănăstiri mici: Sfântul Benedict de Mursia și Sfânta Cecilia de Roma. Am trăit un sentiment deosebit, marcant și emoționant când am primit informația cu privire la amenajarea „Peșterii Sfinte”, lângă locul legendar unde a fost descoperită icoana ”Sfintei Fecioare din Montserrat”.

Se spune că în aceste locuri pe Muntele Monserrat, marele  compositor Wagner a fost bine inspirit. A creat opera „Parsifal”. Am avut și bucuria de-a vedea la mare înălțime un muzeu. Găzduiește capodoperele lui El Greco, Dali, Picasso.

Vizita în aceste locuri mi-a oferit trăiri minunate. Cuvintele n-au glas, au trecut în spatele tăcerii. Frumusețea locului, a lăcașului de cult, a operelor de artă m-au făcut să aud doar chemarea frumosului și a divinului. Mi se părea că mă aflu în fața unui meteorit căzut pe pământ înfrumusețat de artă, culoare și rugăciune.

Am participat la slujba religioasă în marea capelă a bisericii. M-a cuprins un fior când auzeam întreaga asistență înălțând imnuri de slavă închinate lui Dumnezeu.

Fix la ora 13,oo  a început concertul corului de copii. Obiceiul e renumit și are rădăcinile în secolul XIV, după cum ne spune ghidul nostru. Concertele de duminică au intrat în tradiția locului. N-am auzit voci mai pure, mai minunate. Am

aflat și povestea acestui cor de copii. Impresionantă. Ni s-a devoalat un secret pierdut în secole. Trecutul și-a asumat o vină. Aceea că pe vremuri vechi, băieții erau castrați pentru a rămâne cu voci de copii-coriști. M-am înfiorat. Ascultam

cântecele interpretate de actualii copii, protejați de umilința și cruzimea unor vremi apuse. Simțeam binecuvântarea locului. Ne cuprinsese o emoție sinceră și nealterată. Zidurile împozante ale mănăstirii așezată într-un loc de vis adunau toate emoțiile noastre. Se topeau într-un sentiment pios. A sosit momentul să pătrundem

în mănăstirea benedictină. Desigur, după două ore de stat la coadă. Era o atmosferă de-a dreptul eclectică. Urcam trepte fără ca cineva să scoată un cuvânt. La capătul

scării urcate, deasupra altarului, privirea a întâlnit imaginea mult așteptată-o minunată statuie. Fecioara Neagră cu Pruncul în brațe. Datează din secolul al XII-lea și este făcută din lemn. Este admirată de sute și mii de pelerine într-o singură zi.

Era duminica. Zi de maxim al vizitatorilor. Am fotografiat statuia din mai multe poziții. Așteptarea în ploaie stând la rând ne-a răsplătit efortul. Moreneta, așa se numea statuia Fecioarei, se află în altarul aurit. E închisă într-o casetă. Am atins

singurul loc neacoperit de sticlă : mâna Fecioarei ținând în mână o sferă- simbolul

Universului. Pe cealaltă mână ține pruncul sfânt. Aflam că Madona Neagră este patroana Cataloniei începând din secolul al XIX-lea. Este sărbătorită religios la 27 aprilie. La ieșirea din capelă ni se citea pe față bucuria și liniștea interioară.Chiar

Soarele a încercat să ne zâmbească pentru scurt timp. Am făcut o plimbare pe jos până unde prăpastia ne-a permis și până la zidul coloanelor de piatră.

Și acum îmi răsună în urechi glasul ghidului, care ne vorbea despre lemnul negru din care a fost făcută Moreneta. Povestea ei se pierde în secole. A fost întotdeauna protejată în timpul războaielor și al incendiilor de către puterea divină. A rezistat în mod miraculous tuturor tentativelor de distrugere sau de prădare.

În aceste locuri de pelerinaj, la Monserrat și la Santiago de Compostella s-au rugat

oameni simpli, dar și președinți de stat și monarhi dar și papi, cardinali, artiști, misionari. Într-o enumerare neprofesionistă aș compara acele locuri din Spania cu

altele pe care le-am vizitat ca pelerini: Lourdes, Vatican, Ierusalim, Catedrala Saint

Josef din Montreal, Fatima, Mejdugorie din Croația.

Mulțumesc Domnului pentru aceste daruri!

foto:wikipedia.

MARIANA POPA / Brașov

 

 

 

 

 

No comments

Lasă un răspuns

Ce parere aveti de noul website valcea-turism.ro?

View Results

Loading ... Loading ...

Date de contact