Ben Todica, un hermeneut născut precum pasărea Phoenix, însă din
acea plămădeală românească în care s-a scufundat și din care a ieșit
câștigător prin dragostea lui de autodidact spre ași dovedi întâi lui, apoi
povestindu-ne și nouă, despre adevăruri din vremile când Limba noastră
strămoșească devenea o matrice de turnare pentru multe alte limbi
ale multor altor neamuri omenești.
Căutând prin acea inimă din centrul izvorului graiului românesc, iată,
și eu, acum, mintenaș, cum și după graiul lui Ion Creangă și Aron Pumnul
dascălul lui Mihai Eminescu, căci tot din Ardeal se trag, Ardealul poartă inima României, acolo în Munții Orăștiei la Sarmizegetusa. Cine dorește a ocupa Ardealul, dorește a ocupa întreaga Românie!
Așa îi ziceam și fratelui meu Ben, atunci când i-am descoperit talentul său excepțional, fiindcă el purta deja în ființa sa multe cărți ce se așteptau a fi scrise. Așadar, iată-ne, cu Ben grămadă peste noi, un adevărat student la universitatea lui Dumnezeu, cu ochii minții sale deznodând probleme și ecuații pe care se străduiau în înțelepciunea vremilor lor, strămoșii Limbii noastre Valahe-Daco-Gete spre a ni le da comoară de viață și de învățătură.
Dar și profesiunea sa de crainic al Limbii Române în Australia, face dovada talentului său atît de bine și unitar frământat în liantul unui viu patriotism.
Cu aceeași măsură dumnezeească îi vine darul filmărilor peisajelor frumoase
ale Naturii, Florei și Faunei din jurul său, considerându-se parte a acestor frumuseți universale!
Iar de cărțile autorului Ben Todica, mai ales de cartea ”Între două lumi”
dacă te apropii cu o privire cât de cât mai atentă, vom surprinde acel fir
invizibil, dar practic devenit vizibil prin tot ceea ce realizează dumnealui,
prin fapte, dovedind o minte lucidă și pătrunzătoare, specifică oamenilor de
seamă în cele ale gândirii și înțelegerii lumii din jur!
Ben mai are un dar aparte și anume acela de a ajuta pe cei începători în ale
scrisului românesc, și mai ales pe cei ce datorită sorții vitrege mai greu răsar
la orizontul luminos al breslei scriitoricești. Deci un caracter cu principii de
bunăvoință și ajutorare, de care ne dorim să avem cât mai multe în dezvoltarea culturii românești, și în general al tuturor artelor prin care ne înfrumusețăm
viața!
Ioan Miclău-Gepianu – 11/24/2020
Lasă un răspuns