Menu

ONOR MARTIRILOR, FĂURITORI DE DEMNITATE ROMÂNEASCĂ – SFINȚII MARTIRI NĂSĂUDENI

Imagini pentru sigla starpress   valcea-turism.ro

ONOR MARTIRILOR,

FĂURITORI DE DEMNITATE ROMÂNEASCĂ

SFINȚII MARTIRI NĂSĂUDENI

     Motto:

                „DE CE SCRIEM? SĂ NU SE UITE! Istoria neamului nostru a fost un nesfârșit șir de suferințe și umiliri, de revoltă și oprimări. „Ne-a fost Cel Sfânt tărie”, am ținut piept tuturor vicisitudinilor și am dovedit tuturor răutăților că rădăcina adâncă a neamului, poate fi răsucită uneori, dar este greu, imposibil chiar, de rupt. Ne-au stat drept argument și chezaș, totdeauna, continuitatea, vechimea noastră și dăinuirea aici, în ARDEAL, pe moșia strămoșilor și a moșilor noștri”.                                                                             Lazăr Lădariu,

„Martor și luptător”, vreme de 53, de ani cu zilnicul condei

în slujba adevărului, om de cultură, patriot desăvârșit.

 

Pe data de 12 noiembrie s-au serbat de către Biserica Ortodoxă Strămoșească, Mama Neamului Românesc, cum o numea poetul nepereche moldav Mihai Eminescu, Sfinții Martiri și Mărturisitori Năsăudeni: ATANASIE TODORAN din Bichigiu, VASILE din Mocod, GRIGORE din Zagra și VASILE din Telciu.

De ce scriu aceste rânduri acum după ce a trecut ziua aniversării lor? Fiindcă nu am liniște… cineva, de câteva zile mă neliniștește, mă trezește mai devreme, se luptă în sufletul  meu! În sprijinul acestei lupte vine patriotul Lazăr Lădariu, care prin cartea domniei sale „Martor” ne spune de ce scrie? SĂ NU SE UITE. Pentru aceasta scriu aceste rânduri, pentru a face cunoscut întregii lumi și mai ales nouă ardelenilor cine au fost acești martiri? ce au făcut ? de ce au ajuns ei martiri? avem de învățat ceva de la viața lor?

Sfântul Atanasie Todoran s-a născut dintr-o familie de țărani liberi de pe Valea Sălăuței, în satul Bichigiu, județul Bistria-Năsăud, înainte de anul 1663. Dragostea față de credința strămoșească ortodoxă a avut-o de mic, mai ales că din familie făceau parte preoții Coșbuc din Hordou, nimeni alții decât strămoșii poetului George Coșbuc.  Datorită educației primite, a ajuns fruntaș în comună, a fost jude și colector al dărilor comunelor de pe Valea Sălăuței. De tânăr a avut în sânge iubirea de țară și, toată viața a luptat pentru apărarea ei. A făcut parte și dintr-un regiment de apărare a Vienei. Nesuportând despărțirea de neamul său și tot amânându-se eliberarea lui, a dezertat, întorcându-se acasă. La vârsta de 74 de ani a fost prins și pedepsit pentru dezertare, închis în Turnul Dogarilor din cetatea Bistriței. Între anii 1761-1762, a negociat, împreună cu alți fruntași din ținutul Năsăudului, militarizarea a 21 de comune de pe Valea Bichiului, Sălăuței și Someșul Mare. A mers la Viena, împreună cu alți români, unde a încheiat pactul cu guvernul austriac. Au primit asigurări că vor beneficia de mai multe drepturi. Sfântul Atanasie a cerut  ca, prin înfințarea regimentului de graniță, românii să nu fie siliți să-și lepede credința ortodoxă, căci de mulți ani ortodocșii ardeleni se confruntau cu impunerea, aproape pe orice cale a credinței greco-catolice. Nu după multă vreme, și-a dat seama că Viena ca și în alte rânduri nu se ține de cuvânt. Militarizarea acestei zone de graniță s-a făcut în luna august 1762, când au fost trimiși ofițeri de la Viena la  Năsăud, să organizeze regimentul. La 10 mai 1763, considerându-se că munca de organizare s-a încheiat, generalul Bukow, cu o mare suită și însoțit de episcopul român? greco-catolic, unit cu Roma PETRU PAVEL ARON (1754-1764), a venit să primească jurământul grănicerilor năsăudeni și să le sfințească steagul. Aceste momente solemne au fost organizate la Salva, pe platoul numit „Mocirlă”. Generalul Bukow a fost trimis de împărăteasa Maria Tereza să urmărească și să impulsioneze în Ardeal trecerea la catolicism a ortodocșilor. Bătrânul Atanasie Tudoran a ieșit în fața celor două batalioane și opt companii de cavaleri și a spus. „De doi ani suntem cătane, adică grăniceri, și carte n-am căpătat de la înalta împărăteasă, că suntem oameni liberi! Ne-am scris iobagi, dăm dare, facem slujbe cătănești, copiii noștri vor merge până la marginile pământului să-și verse sângele, dar pentru ce? Ca să fim robiți, să n-avem nici un drept, copiii noștri să fie tot proști, ori vor învăța ceva, ori ba? Așa nu vom purta armele, ca Sfânta lege ortodoxă să ne-o ciufulească. Jos armele! Aruncați afară păgânii din hotarele noastre! Auziți creștini, numai atunci vom sluji, când vom vedea carte de la Înălțata împărăteasă, unde-s întărite drepturile noastre; până atunci, nu, odată cu capul”.

A început imediat revolta;  generalul Bukov și episcopul greco-catolic, Petru Pavel Aron cel unit cu Roma, au scăpat fugind, din fața militarilor români, care s-au simțit foarte ofensați de atitudinea soldaților austrieci și, care luau în derâdere credința strămoșească ortodoxă. Ei aveau o deviză: „ÎN MORMÂNT DE M-OR BĂGA / NU MĂ LAS DE LEGEA MEA”. Timp de șase luni curtea de la Viena a judecatat situația întâmplată și a ajuns la următoarea concluzie în data de 12 noiembrie 1763: „TĂNASE TUDORAN a lui Dănilă din Bichiu în vârstă de 104 ani să fie frânt cu roata de sus în jos, capul lui să fie legat de o roată pentru că a reținut pe oameni de la unirea cu Roma și de la înrolare. VASILE DUMITRU  a popii din Mocod, MARIN GRIGORE din Zagra VASILE OICHI din Telciu, condamnați la moarte prin spânzurătoare și trupurile neînmormântate, pentru aceeași vină”. Alți 15 conducători de revoltă au fost grațiați de spânzurătoare în schimbul a 6000 de lovituri de vergi  date de soldați, ceea ce însemna tot moartea. Capetele celor martirizați au fost ridicate pe pari la poarta caselor în care locuiseră, iar bucăți din trupurile ciopârțite au fost așezate la răscruci de drumuri. Ce ziceți voi, frați români? Cum este posibil așa ceva? Iar astăzi, să ne batem cu pumnul în piept că noi… avem cei mai mari martiri, adică din călăi s-au transformat în victime. Spunea corect părintele academician dr. Dumitru Stăniloae: „Să nu se mai laude unii și alții cu rolul lor major în istoria Ardealului sau a României”, fiindcă rădăcina copacului credinței românești este ortodoxă, iar crengile chiar dacă uneori au fost în istorie verzi și cu rod, tot crengi rămân, fiindcă ele au apărut pe trupul trunchiului în anul 1054, în  anul 1517, sau 1698 și, ceva  mai târziu, toate crenguțele care mai mult uscate sunt în trupul trunchiului. În pușcăriile țării au fost 2398 de clerici: 1725-ortodocși; 226-greco- catolici; 165-romano-catolici; 90-protestanți; 36, alți, dar în special mahomedani din zona Dobrogei.  Cred că în fața istoriei și a adevărului trebuie să avem mai mult respect, fiindcă minciuna niciodată n-are picioare  lungi, iar acum când țara este căzută pe cale asemenea lui Hristos, ar trebui „să uităm certurile” (Eminescu) și măririle dintre noi și să avem mai mare grijă de poporul și neamul românesc indiferent de etnie, religie și concepții politice.  Omul politic Grigore Preoteasa (1915-1957) spunea: „Viața și progresul sunt de neoprit. Nimic nu i-a fost mai drag poporului, greu încercat de sute de ani de cotropire turcească și de stăpânire austro-ungară, decât acest ideal de de a ajunge odată la limanul unei ere de pace, în care, singur stăpân pe soarta sa, să-și făurească liber așezările obștești, să-și aleagă dregătorii, să decidă singur cum vrea să trăiască”. Ori, acum când ni s-a împlinit acest vis de pace și autostăpânire, încep să apară nori negri, îngrijorători pentru neamul românesc, uitând că „Pacea este un dar divin”: „Pacea Mea aduc vouă, pacea Mea las vouă, să vă iubiți unii pre alții…”   Cum, fraților creștini de orice orientare, când permanent încercăm să rupem haina lui Hristos și haina trupului sfânt românesc prin atitudinile arogante ale unora sau altora, uitând lucrul creștinesc cel mai elementar spus de Hristos: „Eu sunt Calea Adevărul și Viața, Eu sunt Lumina Lumii…?”

Închei cu mărturisirea patriotului Lazăr Lădariu:  AM SCRIS, SĂ NU SE UITE! Binecuvintează, Bunule Dumnezeu, tot neamul românesc și Te rugăm ferește-ne de războiul dintre noi.

P.S. La sfânta Mănăstire de pe  „Dealul Comoarei” al orașului Sărmașu, lăngă cele 14 busturi ale celor mai reprezentative personalități ale României, străjuiesc în tablouri pictate și Sfinții Martiri Năsăudeni, pe care-i rugăm să mijlocească Bunului Dumnezeu  pentru noi păcătoșii!

„REFLECȚII SUFLETEȘTI” vol. II,

Preot Ortodox Român Ilie Bucur Sărmășanul

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

No comments

Lasă un răspuns

Ce parere aveti de noul website valcea-turism.ro?

View Results

Loading ... Loading ...