Menu

PLEDOARIE PENTRU CA .BALADA „MIORIŢA” SĂ INTRE ÎN PATRIMONIUL UNESCO

„Mioriţa” - ce ascunde, de fapt, şi cum a fost descoperită celebra baladă? Legătura neştiută cu exilarea poetului Alecu Russo la Mănăstirea Soveja

Balada „Mioriţa” a fost culeasă de Alecu Russo, în Munţii Vrancei, la Soveja, la mijlocul secolului XIX şi prelucrată de poetul Vasile Alecsandri

PLEDOARIE PENTRU CA .BALADA „MIORIŢA” SĂ INTRE ÎN PATRIMONIUL UNESCO

Alecu Russo, cel care a descoperit Mioriţa pe când se afla în cu domiciliul forţat la Soveja, plasează balada între capodoperele lumii, alături de operele poeţilor antici Virgilius şi Ovidiu. Pe lângă aceşti doi creatori de poezie antică s-a adăugit un al treilea poet, păstorul câmpiilor şi al munţilor noştri, care a produs cea mai frumoasă epopee pastorală din lume: Mioriţa, scrie Alecu Russo. Balada Mioriţa este cea mai cristalizată formă a spiritualităţii româneşti cum a scris George Călinescu, aşadar ilustrează cu adevărat sufletul românilor. Atâta duioşie este în această balada, tot ce are valoros sufletul românesc. Pentru forma ei artistică, pentru mesajul ei, pentru emoţiile şi sentimentele pe care le transmite, această baladă este o capodoperă.  Susţinem că este cea mai profundă mărturie de dragoste de care este capabil poporul român: dragoste pentru natură(Pe-un picior de plai/ Pe-o gură de rai), pentru spaţiul cosmic, pentru animale, pentru măicuţă, pentru creaţia populară („fluieraş de fag/mult zice cu drag/fluieraş de os/mult zice duios”). Toată duioşia psufletului românesc apare în baladă. îMulţi au susţinut idei greşite, atribuind ciobanului mioritic caracteristici injuste, mai mult, considerându-le specifice neamului nostru, cum ar fi fatalismul, acceptarea unui destin injust, lipsa de curaj în faţa duşmanului, de raţiune, resemnarea. Istoria confirmă faptul că poporul român s-a luptat cu un destin injust şi a învins imperii. Profesorul de folclor ne spunea la facultate că balada nu are deznodământ, căci poetul anonim a vrut să protejeze auditoriu, să nu-i dezvăluie tragedia morţii ciobanului, să nu sufere. Dacă analizăm versul „Şi de-a fi să mor”, observăm că verbul este la condiţional, deci moartea este prezumtivă, ipotetică, crima nu s-a produs încă. Acest vers ne dezvăluie caracterul profund religios al poporului român, căci ciobanul din Mioriţa are atâta bunătate sufletească, încât nu-i crede pe ceilalţi capabili de crimă, îi judecă după inima sa. Această bunătate şi omenie este specifică poporului român şi de aceea pledăm ca balada Mioriţa să intre în patrimoniul mondial UNESCO, fiind reprezentativă pentru cultura poporului român, ilustrativă pentru istoria sa milenară, descinzând din neamul de păstori daci. Moartea este doar sugerată, dar credem că ciobanul nu a acceptat moartea, ca pe ceva hărăzit de soartă, ci, poate, în interiorul lui, fiind o fiinţă bună, nu credea că cei doi ciobani ar fi capabili de crimă. Trebuie să luăm în seamă în primul rând acest aspect. Nu sunt de acord cu cei ce generalizează subiectul, spunând că resemnarea în faţa morţii este specifică poporului român. Acest popor nu s-a resemnat niciodată în faţa morţii, a plâns, a suferit, s-a revoltat, dar a rămas dârz.
Balada este considerată de Mihail Sadoveanu drept „cea mai nobilă manifestare poetică a neamului nostru. „Mioriţa concentrează profunda spiritualitate românească şi dă naştere marilor creatori ai literaturii noastre: Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga, Nichita Stănescu şi Mircea Eliade. Răstălmăcirea Mioriţei de către unii cercetători aduce un prejudiciu identităţii noastre naţionale, subminează încrederea în noi înşine şi în naţiunea noastră, compromite numele şi capacitatea de român în proprii noştri ochi” şi ai altora susţine d-na Elena Arhip.
Balada Mioriţa este o capodoperă a folclorului românesc şi a culturii universale.

Autoare: Prof. Ecaterina Chifu

foto: preluare adev.ro

No comments

Lasă un răspuns

Ce parere aveti de noul website valcea-turism.ro?

View Results

Loading ... Loading ...