Menu

Prof. Mircea Doreanu / Un florilegiu de excepţie – LIGYA DIACONESCU /Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume – STARPRESS 2019, romană-turcă

Este posibil ca imaginea să conţină: 3 persoane, inclusiv Ligya Diaconescu, floare şi interior

Un florilegiu de excepţie  – LIGYA DIACONESCU /Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume – STARPRESS 2019, romană-turcă

Ligya Diaconescu alcătuieşte şi publică la Editura Olimpias a.c., sub tutela STARPRESS 2019 o nouă carte interesantă şi echilibrată, Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume, conţinând poezie, care ar fi trebuit să se numească „o antologie”; autorii sunt români trăitori în România şi români stabiliţi în străinătate, nume mai mult sau mai puţin afirmate. Capitolul Poezie  îi antologhează pe Mariana Popa, Adalbert Gyuris, Camelia Florescu, Melania Rusu Caragioiu, Ionela Flood, Victor Manole, Ligya Diaconescu, iar prozatorii sunt Nadia Urian, Rodica Calotă, Teresia Bolchiş Tătaru şi Virginia Vini Popescu. Proza este autobiografică, memorialistică şi scrisă la rândul ei în cheie poematică. Ligya Diaconescu face o aparent involuntară apologie (din antologie) a poeziei; inteligenţa vădită din propriile texte ne indică absolut clar intenţionalitatea, de fapt confirmată la nivelul întregii literaturi române: poezia scrisă de români este mult deasupra realizărilor prozastice ale aceloraşi. Dacă pătrunderea pe piaţă va fi semnificativă, căci există o piaţă semnificativă a cunoscătorilor de turcă din România, nobleţea gestului va fi recompensată prin exact ţinta lui: lectura.

Fiecare autor îşi face sau selectează o biobiografie, unii mai subiectivă sau personalizată, alţii, – neutrală.

Secţiunea lirică, întrucât astfel este cea de poezie, începe şi se încheie cu autoarele cele mai valoroase şi valorizate nu doar din această selecţie… din multe altele, existente sau posibile. Mariana Popa surprinde şi la o nouă lectură prin micile ei tornade topice (în cest scop, al surprizei, au fost generate) colorate, non-emfatice, păstrând în iureşul oricărei furtuni licărul unui surâs:

„Frigul din suflet alungă fericirea,

seninul visului pe faţa-mi a îngheţat,

adâncuri de ocean mă-nvăluie

în valuri înspumate mă-nlănţuie,

furtuna din senin stârnită,

angoase

din interior aduce la lumină.

 

Izbitor e prezentul,

soluţie de salvare-mi trimite

din al lunii răsărit.

Păzitor al luminii am devenit,

simt o uşoară atingere.

Un înger îmi trimite iubirea.

Asupra mea se revarsă.”

(„Un înger”)

Grupajul este format din cinci poeme bine alese, ca piesele unui disc single de vinil de pe vremuri, acum mai actual ca oricând. Fiecărui poet i se alocă un spaţiu tipografic aproximativ egal în care încap trei – şase poeme. Cele şase ale lui Adalbert Giurys, poet debutat în 1999 de foarte exigentul meu prieten Viorel Marineasa sunt concise, pure în felul lor stilizat, sinteze meditative ca în finalul textului „Miracolul”:

„Şi cum te-am iubit

Mai mult ca pe cei

Ce nu mai sunt…”

Bănăţenii cu pasiunea lor pentru trecut…

Camelia Florescu, când nu scrie poezie sapienţial – didactică („Nu tot se aruncă”), reuşeşte compoziţii fabulos onirice cu tentă senzuală:

„E-o geană de zăpadă sub cetină în gând

Şi cerbii tăi mă poartă pe crupă maiestuos

Orice pretext mi-e cântec şi te întreb plângând:

Ai mai trăit vreodată ceva aşa frumos?”

(„Cântec pentru rana din vis”)

Melania Rusu Caragioiu este vecina din Montreal a lui Nichita Stănescu:

„Se făcea că un car de aur,

trimis de un faraon, a luat-o.

Caii îşi scuturau în coamă şiruri de perle

şi zale de aur.”

(„Cântecul dragostei”)

Fiind vecină cu Nichita Stănescu, stă pe aceeaşi uliţă, fireşte, şi cu Mihai Eminescu, dar marea ei sursă de inspiraţie este departe şi totuşi aproape, în Cântarea Cântărilor.

Deşi, se pare, tânără, dacă ne luăm după faptul declarat în autobiografie că este în prezent doctorand al ASE Bucureşti, Ionela Flood scrie în „Destin” trei versuri cum nu se poate mai ataşate trecutului poetic:                    

„Iubitul meu ai gust de fericire/Te sorb din cupa mea de împlinire/Pe roua florilor, suspine.”

Dacă pentru poeta din Montreal versurile în ton nichitastănescian pot fi o coincidenţă, nu o coexistenţă poetică, Victor Manole chiar îi dedică poetului un frumos omagiu, ceea ce însemnă un fel de comuniune dincolo de soartă şi reprezintă pentru mine o mare surpriză a acestei antologii. Generaţia autorului este incomparabil legată de Blaga ca tip de sensibilitate şi fel de a scrie. După ce până şi generaţia 80, care îi datorează imens lui Nichita, s-a despărţit de el dându-i cu tifla, iar prezentul pare să încapă într-o mână de admiratori necondiţionaţi, iată un brav septuagenar care a înţeles mai bine decât criticii tineri că actualitatea ploieşteanului este permanentă:

„Poezia ta este balsam,

Hrană pentru durere,

Are lumină şi are,

Sare şi miere.”

Întâmplător chiar cunosc oameni pe care versurile lui Nichita i-au ajutat în clipe lungi de suferinţă. Şi îmi sunt dragi.

Pour la bonne bouche, Lidya Diaconescu se păstrează ultima din selecţie. În poezia ei ataşantă eflorescenţele strălucitoare ies la iveală laolaltă cu inflorescenţele întunecate, dureroase din care se deduc, lucru prezent peste tot şi clarificat în „Germinaţie”:

Ascultă glasul nemuririi,

Sămânţa care-n veci nu piere,

Cum creşte viaţa, grâul, pruncul,

Din dulcea taină a durerii
Cât despre merituasa strădanie a traducerii în turcă, nu am a spune decât că aflu cu surprindere că turcescul burada înseamnă aici, adică al locului. Astfel îmi explic numele a numeroase cunoştinţe. Burada, adică de-al locului. Cum să nu ne placă?

 

Profesor – Mircea Doreanu,  membru USR  filiala Brașov

 

No comments

Lasă un răspuns

Ce parere aveti de noul website valcea-turism.ro?

View Results

Loading ... Loading ...