Menu

prof. RODICA CALOTĂ / Magia Crăciunului la C.N.T.V. sau Magia schimbării modului de a gândi și acţiona

                                              

Imagini pentru CRACIUNULImagini pentru CRACIUNUL

 

                                             Magia Crăciunului la C.N.T.V. sau

                                  Magia schimbării modului de a gândi și acţiona

Motto :     « Les grandes pensées viennent du cœur » (Gândurile măreţe vin din inimă)

prof. RODICA CALOTĂ 

« O inimă în care nu pătrunde glasul inimii celorlalţi și nu există lumina emoţiei interioare este nu doar o închisoare, ci un cavou », citau din Rita Drumeș, voluntarii  iniţiatori ai proiectului educativ «Trofeul mărinimiei», care se află la cea de-a treia ediţie și este inclusă în Proiectul ERASMUS+ /ALIVE, Activizarea Inițiativelor de  Leadership prin Educație pentru Valori prioritare fiind acţiunile de colectare a alimentelor, rechizitelor, fondului de carte  și articolelor vestimentare pentru cazurile sociale grave și pentru copiii de la Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă, așa cum se poate observa din fotografiile și imaginile  filmate, apoi postate pe grupul de voluntari C.N.T.V., În reţeaua de socializare facebook:

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10213266672040866&set=gm.2126149330779378&type=1&theater

: .  Este firească atunci întrebarea, oarecum retorică : « De ce n-ai vrea ca partea să regăsească întregul, raza, lumina ? În inima mea eu conţin universul, în jurul meu lumea mă conţine. » Oamenii cu inimă, spune întreaga operă a lui Dostoievski, pentru cei care o citesc, au și idealuri, spre deosebire de cei fără inimă, care pot obţine orice doresc : averi, ascensiune, succese, dar nu au niciun ideal, lipsindu-și viaţa de măreţie, fără de care nici cea mai măruntă existenţă nu are sens.

Ar trebui să învăţăm să restabilim armonia, de la conceptele grecești, invocate de obiectivele proiectului, care fac o analiză pertinentă a a semanticii unor termeni din Noul Testament, precum : « macrothumia », care definește și exprimă acea atitudine, prin care cei ce o posedă nu-și pierd niciodată răbdarea faţă de alţii, oricât de nerezonabili ar fi ei, și care nu-și pierd niciodată speranţa pentru ei, oricât ar fi ei de neatrăgători și de refractari la învăţătură. El înseamnă cu precădere, răbdare faţă de evenimente ; « agapē », care înseamnă dragoste creștină, acea bunăvoinţă inegalabilă și de neînvins, care nu se transformă niciodată în răutate și care urmărește întotdeauna binele suprem al omului, indiferent ce ar face acesta ; « epieikeia », despre care Aristotel afirma că este calea cea mai dreaptă, aleasă în momente în care trebuie luate hotărâri , nu după cum prevăd legile și reglementările, ci într-un spirit care transcende legea, fiindcă există situaţii în care justiţia poate fi nedreaptă și trebuie să recunoaștem că există ceva mai presus de lege.

Voluntarii C.N.T.V., convinși că o conștiinţă superioară înseamnă trecerea de la cunoașterea acestor realităţi la acţiune, au întreprins cea mai amplă activitate de conștienţă colectivă, adevăratul leadership al educaţiei pentru valori, pornind de la o idee a lui Marin Moscu, cea care i-a ghidat în acest demers îndreptat împotriva fragmentarului, a superficialităţii, a infirmităţii suficienţei, eu cred că toate conflictele dintre tineri, finalizate cu violenţă, sunt datorate unui « mental » bolnav, pentru că majoritatea acestor manifestări sunt rezultatul unor comportamente văzute sau trăite în familie sau în cercul de prieteni, iar panaceul  este schimbarea mentalităţii. Aș îndrăzni să propun ca model de comportament un satyagrahi, un adept al non-violenţei, un om care nu are limite, pentru că nu are temeri, și-a luat adio de la teamă, cutezând săe încreadă în dușman: chiar dacă dușmanul îl dezamăgește de douăzeci de ori, Satyagrahi este gata să se mai încreadă în el pentru a douăzeci și una oară. Dacă atât de greu se rezolvă problema violenţei, prin aceeași metodă, plătind răul cu și mai rău, nu se va rezolva niciodată nimic, iar existenţa va fi o gherilă, din ce în ce mai elaborată și lipsită de sens, pentru că facem cu toţii parte din aceeași existenţă. Un înţelept filozof indian, Osho, spune că, la urma urmelor, indiferent pe cine ai răni, te rănești pe tine însuţi: “Poate că acum nu îţi dai seama de acest lucru, însă într-o bună zi vei înţelege și îţi vei spune: Dumnezeule, acest lucru mi l-am făcut cu mâna mea.  Ai rănit pe cineva, crezând că este vorba de un altul. Nu este altcineva. Existenţa este una singură, este o unitate cosmică. » Din această neîţelegere se naște violenţa.  Dacă ar fi să recomandăm o opinie salutară, aș alege-o pe cea a lui Anthony Kiedis spunea că « arta este esenţlmente lipsită de violenţă și de fapt îţi ocupă mintea în sens creativ și nu distructiv », deoarece, așa cum spunea M. Gandhi, « bărbaţii înarmaţi până-n dinţi sunt, în sufletele lor, niște lași ». Adevăratele temperamente puternice nu simt nevoia să ucidă, nici să se apere. Adevărata forţă nu înseamnă a distruge, ci a înfrumuseţa viaţa. Mergând până la sacrificiu, Gandhi explica modalitatea de combatere a violenţei generalizate : « Nu există  decât o singură cale de a obţine independenţa : prin non-violenţă », ajungând la o gândire profundă, frizând paradoxul : « dacă murim, vom trăi, dacă ucidem, niciodată », continuând discursul pe același ton moralizator : « Non-violenţa conduce la cea mai înaltă moralitate, care reprezintă ţinta evoluţiei. Până nu ne oprim din rănirea tuturor fiinţelor vii, suntem încă sălbatici. Orice limitare a violenţei este, în viziunea unui înţelept, o extindere a iubirii.  Ne ajută  să credem în rezolvarea acestei probleme prin educaţie, diverse opinii, de la Sofocle, cel care afirma că : « Multe lucruri sunt violente, dar nimic mai violent ca omul », până la definirea acestui defect ca fiind o expresie a unei suferinţe interioare, ca « răutate genetică neînţărcată la timpul potrivit » (Valeria Mahok) sau « replicăa inculturii »,(Alan Brien) și până la succinta, dar elocventa definiţie a lui Krishnamurti : « Omul este  încă la fel cum a fost. Este încă brutal, violent, agresiv, avid, competitiv. Şi…a construit o societate după aceste trăsături ». Poate că e nevoie de « jgheaburile stilistice » grecești, pomenite de Lucian Blaga, în vol.1 al Trilogiei valorilor, prin care Aristotel privește indivizii unei specii pe fundalul unor forme tipice : « Entelehia este forma tipic-ideală a fiecărui individ aparţinând unei specii. Această formă lucrează în individ, organizându-l. Că individul nu iese perfect, cum l-ar obliga forma entelehială, se datorează nu formei și acţiunii ei de organizare, ci rezistenţei materiei, în care entelehia și-a luat sarcina să organizeze. ».

În același spirit, trecând de la vorbe la fapte, așa cum au învăţat din comportamentul unor leaderi de generaţie, precum Pera Novacovici, înfruntând o natură potrivnică, fără a se descuraja sau lamenta, viitorii noștri tineri leaderi au transportat sute de colete cu alimente, îmbrăcăminte, încălţăminte și rechizite, acolo unde nici tractorul nu a reușit să ajungă, făcând să strălucească ochii acelor copii în care se stinsese speranţa că vor mai fi vizitaţi de cineva, conștientizând ceea ce au învăţat: « Dacă îţi vei schimba mentalitatea, atitudinea ta se va schimba. Dacă atitudinea ta se va schimba, comportamentul tău se va schimba. Dacă se schimbă comportamentul tău, rezultatele tale se vor schimba. Dacă rezultatele tale se vor schimba, tu te vei schimba şi – odată cu tine – întreaga lume ce te înconjoară se va schimba după puterea exemplului tău. Vreau să te rog sa fii anormal. Ai citit bine. Fii orice vrei tu, numai normal nu.» Cred că este suficient de elocvent  acest tip de discurs, drept care putem continua :  « Ești tânăr. Îndraznesti să visezi. Poate vei reuși să faci în viaţa asta ce îţi place, să câștigi bani din asta, să călătoresti, să ai un loc al tău pe care sa îl poti numi ”acasă”. Poate vei avea o relaţie de cuplu super faină, poate vei avea prieteni de calitate, ca și tine, cu visuri, optimiști și mai tot timpul pozitivi legat de ce rezervă viitorul. Însă toate acestea trebuie să înceapă de undeva. Așa că te decizi să acţionezi, să faci ceva ce nu ai mai făcut până acum. Şi pentru că nu ai mai făcut până acum, ai emoţii, simţi un soi de neîncredere, însă  îţi faci curaj. Chiar dacă nu știi, vei învăţa. De aceea, Carl Gustav Jung spunea cu atât de multă înţelepciune:”Cine se uită în afară, visează. Cine se uită înăuntru, se trezește”.

Înăuntrul tău, cineva te strigă. Cineva te cheamă. ”Hei! TREZEŞTE-TE! Hei! Nu uita că încă ai o inimă ce bate. Încă mai poţi să visezi. Încă mai poţi să lupţi, să muncești, să iubești. Nu îţi mai fie frică. Din acţiunile tale injectate cu puţin curaj se va naște o nouă lume pe care o poţi construi. Puterea a fost întotdeauna la tine. Nu o mai face cadou celor care se tem și încearcă să te sperie și pe tine.Tu mai ai curajul să visezi? Să încerci, dacă oamenii nu își îndeplinesc visurile și nu își ating obiectivele în ritmul dorit de ei pentru că se uită la vis sau obiectiv, văd ca e ceva mare și se SPERIE. Sunt loviţi de NEÎNCREDERE că ei ar avea capacitatea, abilităţile și cunoștinţele să realizeze acel vis sau obiectiv. Ferească Sfântul să facă un pas timid și să facă o greșeală, să sufere un eșec. Eșecul, rușinea socială și frica de respingere îi vor determina să facă un jurământ: jur că nu mai încerc nimic nou vreodată. Își promit  să nu mai încerce niciodată ceva nou, ce implică un minim de risc.De aceea se spune ca foarte mulţi oameni fac parte din ”turmă” și că ”mulţi oameni mor la 25 de ani, dar sunt ingropaţi la 75”.

Dacă, la un moment dat, suntem singuri și chiar avem o armată de oameni care ne descurajează, odată ce știm cine suntem și ce vrem, avem șansa să descoperim propriul nostru trib, de oameni cu valori asemănătoare, care vor vedea în noi fraţi și surori, care ne vor încuraja și sprijini și vor deveni noua noastră familie, aleasă conștient, și nu doar biologic. Pentru foarte mulţi oameni, a avea pe cineva în momentele mai puţin bune, cineva care sa îi ţină de mână, să îi consoleze, să îi i încurajeze cu blândeţe, a făcut diferenţa dintre a se ridica și a continua cu forţe înzecite sau a rămâne la pământ într-o depresie fără de sfârșit.

Putem  schimba înţelesul eșecului instantaneu, dacă îl privim ca pe o lecţie, o lecţie a înţelepciunii, iar adevărata înţelepciune vine din inimă. Omul este o reflectare a cosmosului, toate planetele există de asemenea în el, ca şi în univers, ele se rotesc în jurul soarelui lui interior. Lucraţi asupra virtuţilor şi virtuţile formează aura. Majoritatea oamenilor sunt ca şi infirmii, nu au nici forţa, nici voinţa de a întreprinde o muncă asupra lor înşişi. Fiecare organ de simţ ne procură o parte din cunoaşterea lumii şi e interesant de ştiut cum sunt aceste simţuri ierarhizate.

Există două forme de cunoaştere: intelectuală şi spirituală, deci dacă le-am putea dezvolta pe amândouă, e cu atât mai bine. Se spune adesea că inima este cea care înţelege şi se vorbeşte de inteligenţa inimii… Când inima voastră, adică plexul solar va începe să simtă, să iubească, să trăiască cu mare intensitate, atunci, da, veţi atinge, veţi mişca inima universală, inima lui Dumnezeu, şi din această inimă vor veni la voi energii, forţe, curenţi dătători de viaţă, care vă vor lumina. Din păcate, oamenii nu se opresc niciodată asupra acestei părţi invizibile. Ei nu se bazează decât pe ceea ce le putem arăta, sau pe ceea ce pot atinge. Partea invizibilă o neglijează. Şi totuşi, e atât de importantă! Atmosfera pământului e impregnată de emanaţiile oamenilor, animalelor, plantelor, pietrelor, apelor, munţilor şi a tuturor forţelor care vin de la planete şi stele. La fel e şi aura umană; e o sinteză vastă, foarte bogată a tot ceea ce există în om.

Cei care au tot timpul gânduri bune, credinţă, speranţă, bunătate, puritate, sunt beneficiarii produsului final al efortului de șlefuire a propriei personalităţi.

Dacă vrea să cunoască întreaga realitate, fiinţa umană trebuie să exerseze să trezească în ea alte facultăţi pe care le poseda şi înainte, dar care dorm, aşteptând să fie utilizate.

Creierul uman e ca o lampă care luminează, care raţionează, care vede. Dar, la majoritatea oamenilor, lampa nu e bună, e o lumânare care nu luminează destul. Trebuie deci branşată la sursa inepuizabilă care îi va da toate posibilităţile, adică la plexul solar. De ce cei din vechime îl numeau „solar”? Pentru că e legat de soare şi soarele e inima universului nostru.

A atinge inima universului înseamnă a cunoaşte, a simţi, a intra în proiectele şi planurile Eternului, Sufletului universal. Dacă aura noastră e impură, întunecată, nu numai că nu poate sesiza curenţii benefici, dar ea îi captează pe cei malefici. Pentru a atinge inima universului trebuie să vibrezi la aceeaşi lungime de undă cu el, adică să dăruieşti aceeaşi dragoste dezinteresată

Astfel, elfii Moșului, care personifică, de fapt, Destinul, au instituit cele cinci

 SFATURI PENTRU O INIMĂ SĂNĂTOASĂ  ŞI O VIAŢĂ REUŞITĂ

  1. CURĂŢĂ-ŢI INIMA DE FRICĂ, URĂ ŞI  EGOISM !
  2. SCUTEŞTE-ŢI MINTEA DE PREOCUPĂRI INUTILE !
  3. SIMPLIFICĂ-ŢI VIAŢA ŞI  FĂ-O MAI  FRUMOASĂ !
  4. DĂRUIEŞTE MAI MULT  ŞI  AŞTEAPTĂ MAI PUŢIN !
  5. IUBEŞTE MAI MULT  ŞI  SCUTURĂ-TE  DE  PĂMÂNT, PENTRU CĂ  ÎN  VIAŢA  ASTA, TU TREBUIE  SĂ  FII  SOLUŢIA,  NU  PROBLEMA !

prof. RODICA CALOTĂ 

No comments

Lasă un răspuns

Ce parere aveti de noul website valcea-turism.ro?

View Results

Loading ... Loading ...