Menu

LIGYA DIACONESCU – PROVOCARE pentru SCRIITORI- POEZII / TIMPUL PREZENT, la cald / izolarea în care ne aflăm nu ne oprește pe noi, oamenii de pe întreg pământul să rămânem optimiști!

CĂRTICICA PRICHINDEILOR – AUTOR LIGYA DIACONESCU - orient romanesc

PROVOCARE- POEZII / TIMPUL PREZENT, la cald / izolarea în care ne aflăm nu ne oprește pe noi, oamenii de pe întreg pământul să rămânem optimiști!
În urmă PROVOCĂRII făcute de mine scriitorilor români de pretutindeni, de a scrie despre TIMPUL PREZENT, la cald, de a exprimă trăirile, intens, sub titlul – Bilanțul negru al pandemiei de coronavirus și izolarea în care ne aflăm nu ne oprește pe noi, oamenii de pe întreg pământul să rămânem optimiști, AM PRIMIT până acum, 521 de creații literare, poezie și proză.

În urmă selecției făcute de Revista internațională STARPRESS , AM REALIZAT CÂTEVA CALUPURI de poezie și proză, primul, publicandu-l azi, 07 aprilie 2020, POEZIE!
Felicitări scriitorilor, copiii și nepoții domniilor voastre vor fi mândri că în aceste clipe, în care trebuie să luptăm …pentru viață, CREAȚIILE acestea vor optimiza …omenirea!
Cu toţii ne aflăm într-o situaţie specială. Cu toții trebuie să gândim optimist! Împreună vom trece și peste asta. Va fi bine! Trebuie să ne bucurăm de persoanele dragi, de casă, de speranța revederii, de muzică inimii, de dorința sufletului , de viitoarele proiecte ce se nasc acum. Să citim mai mult, să scriem mai bine, să organizăm întâlniri literare și muzicale online, să redevanim copii, să rămânem în siguranţă, să avem grijă unii de alţii,să fim buni, curajoși, încrezători şi vom reuşi!
Cu apreciere și felicitări pentru talent,
LIGYA DIACONESCU
Director general / REVISTA Internațională STARPRESS

 

 

EROILOR   DIN  RĂZBOIUL  ALB

 

Mariana Popa

 

Timpul e învins de minute,

clipa e ascunsă-n durere,

în locul vostru aș vrea să fiu

cobai în calea ucigașului virus.

În al meu suflet vin simțiri minunate,

ocol dau deceniilor, tinerețea

în al  meu trup, treptat  se aprinde,

senectutea-mi vă cuprinde.

 

Inima ne ascultăm și antidotul

răului  aflăm, l-am împletit

în stropi de lumină cu frumoase

cuvinte și-un verb îndurerat.

Dau drumul unui strigăt mut,

inima mea e flămândă de pace,

mă apropii în numele celor

de peste 65 de ani  de doritul bine.

 

Vă donăm o parte din suflet,

e luminos și generos mult:

printre lacrimi vă dăruim

din lumina ochilor puțin,

dar fără cataracte și asta nu-i tot.

Din auzul nostru împuținat

vă mai dăm un pic din cel nativ,

acela din baterii rămâne la noi înfiat.

 

Cadou vă facem din sângele nostru curat,

dar nu acela din transfuzii porționat,

vă donăm și firele noastre de păr,

dar nu din cel cărunt sau în răspăr,

la fel cedăm din putera mâinilor noastre

dar, desigur fără reumatism.

Știm că nu acționați cu amatorism.

 

Vă privim în ochi cu mândrie

și vă mai facem o mărturie,

cedăm chiar din plămânii noștri,

desigur, sănătoși, fără imfizem.

Apoi și din judecata noastră

dacă bine v-o veni, se bineînțelege,

e vorba, de setea noastră de dreptate.

 

Sigur, ne rămâne și nouă ceva

să trăim bine cum am visat.

Din tot ce v-am promis, vă vom da

și noi putem trăi pentru o altă Românie.

Ne rugăm în final pentru voi

cei care ne salvați.

Zile și ani mulți să aveți,

din pandemie să ne salvați,

vă urăm să ne trăiți,

dragi oameni de omenie!

 

Am scris  această „carte” despre donație,

eu, o mică  poetă, din pură imaginație,

din contigentul celor peste 65 de ani

chiar în timpul acordat prin ordonanță,

cu gând curat și sincer.

În final,  în schimbul donării, nimic nu cer,

tot eu vă ofer  urări de bine și de

mulțumire!

 
Poem Corona de Martie
Serial 1

 Florica Ranta  Candea

Și-a venit ,așa, deodat,
Ca un fulg de păpădie
Un zvon,de clopot din sat
Ce va fi,să nu mai fie…

Dar,ce e dat,e bun ,e dat
Veste,fumigen ,meschin
E cand zbucium,e cand chin
Jug ,obol de clătinat

De prin lume,lacrimi,stări
Doliu,vaiet,remușcări
Din străini, ne suntem prieteni
Ca stejar între mesteceni

Azi,mai cade cate o stea
Maine cerul se pravale
Si pe mine,dumneata
InCorona.. rea i pe vale

Si a venit ,asa ,deodat
La inCoronare e coada
Bate clopotul din sat
E microb ,frunze sa roadă.

 

 


Pământul s-a oprit în loc

 

 Cristian Marinescu

 

Pământul s-a oprit în loc

De-o falsă isterie,

Un virus sau stafilococ

Creat-au pandemie!

 

Acum, când toți ne-am izolat

În case sau spitale,

Un lucru am conștientizat

Că trăim vieți duale!

 

Ca roboței automați,

Ce alergau haotic,

Avari, dar triști și zbuciumați

Și cu simptom nevrotic!

 

Nu eram NOI, era un vis,

Ce ne dădea putere,

Ne-alimenta și ne-a deschis

Dorința de avere.

 

Nu eram NOI, ci doar un truc

Cu oameni de zăpadă,

Era un circ, un balamuc

O tristă mascaradă!

 

18.03.2020

 

 

Vai, sărmana Românie

 

Ligya Diaconescu

 

Vai, sărmana Românie,

Suferă de pandemie

Oamenii sunt izolați

Doctorii, epuizați

 

Teamă, spaimă, agitare

Când copacii râd în soare

Tancuri zburdă pe șosele

Militari, jandarmi și jele

 

Nu mai merg în școli copii

Magazinele-s   pustii

Cluburi fără de dezmăț

Nu mai sunt petrecăreți

 

Nici azi de Buna Vestire

N-am avut o bună știre

S-a extins epidemia

Plânge încă România

 

Coronavirusul se-ntinde

Și panica se tot extinde

Până când Doamne, vom trăi

Aceste zile …s-or sfârși?

 

O, Doamne, ajută-ne pe toți

Părinți, bunici, copii, nepoți

De pe tot globul pământesc

Nu mai au zâmbet strămoșesc

 

O, primavară, ești frumoasă,

Ne chemi dar stăm spășiți, în casă

Și-l tot rugăm pe Dumnezeu

Să-ndeparteze acest rău!

 

S-avem răbdare și speranță

Ne izolăm în siguranță

Scriem povești din amintiri

Învingem moartea prin iubiri!

 

20 martie 2020

 

 

BOLNAVUL  PREZENT  ROMÂNESC

Teona Scopos

Un soare nefiresc… durerii dă lumină…

E liniște pe stradă… iar pomii înfloresc…

Văd porumbei și vrăbii în spațiu nefiresc…

E multă frământare în liniștea deplină.

 

Nici tunuri… și nici bombe… nici răi nu ne-amenință,

Dar frica-i tot mai mare… și zi de zi tot crește…

Dușmanul nevăzut ucide… pedepsește…

Sădind trăiri ciudate în suflet și-n ființă.

 

Sperăm să fie bine… văzând mult rău… mereu…

Neașteptate vremuri lovesc destin și viață  –

Dar… poate suferința ne-arată și ne-nvață

Miracolul credinței în noi  și-n DUMNEZEU.

 

E zbucium și speranță în liniștea deplină  –

Firescul de mai ieri… azi nu mai e firesc…

Prea liniște pe stradă… dar pomii… înfloresc…

Durere… și nădejde… credință… și lumină.

                                                                                                  29 martie 2020

 

NIMICUL  CE-I  MAI  MARE  DE  CÂT  NOI

Mircea Dorin Istrate  

Îmi mai uitați de griji și de nevoi

Și ce-i mai rău de cela Virusoi,

Nimicul care viața ne-o acrește

Și-n zi de zi pe toți ne-nebunește.

 

Nimicul cela e de mii de ori       

Mult mai bătrân pe lume de cât noi,

El e-nceput la viul neoprit,

Secunda-ntâi ce viața mi-a pornit.

 

E mai deștept ca noi și mai abil,

E-al morții înger, nevăzut, subtil,

E lângă noi în orișice clipită,

E pana neagră din a ei aripă.

 

Cu noi din noi nimicul se hrănește

Și în postăți de timp ne umilește,

Ne-arată că de vrea  el ne stârpește

Și -ntreaga lume înc-o pustiește.

 

Că legile naturii le-am stricat

Și zeului Război ne-am închinat,

Că vrem mai mult decât ne e de-ajuns,

Furăm, mințim și gândul ni-e ascuns.

 

Ne curăță pe toți și lasă-n urmă

Pământul să trăiască-n legea bună,

Să-și oblogească răni ce i-am făcut,

Să fie iar așa, ca la-nceput.

 

Ne-am prea jucat cu focul oameni buni

Că ne-am crezut stăpânii ăstei lumi,

Acum nimicul ăsta ne arată

Cât am greșit ’n-a noastră judecată.

 

SPERANȚĂ

Gheorghe Mihalache  

Azi nu strivim coronavirușii scăpați în lume

Și nu găsim speranța imediată în laboratoare

Chiar dacă-și dau cu presupusul înțelepții,

Prezentatori la horoscopul zilei

dar și mânuitorii cărții .

Efortul lor sperăm să dea cât de curând și rezultate

Având în lume atâtea tehnologii sofisticate

Pentru a diminua și panica de la orașe, sate

Dar și profitul furnizorilor de asa-zise biocide,

Care ce ar putea să fie? Doar niște lichide,

Nu vom uita nici „cartoforii” care saltă prețul la cartofi

Și toți ceilalți care îți vând o mască de protecție

Dar și pe cei care își fac rezerve alimentare-atâta disperare!

Fără a ține cont de prețurile „poleite” cu procente-n plus

Iată prieteni, dependența unde ne-a adus!

La orizont se întrevede, dacă vom respecta reguli impuse,o speranță

Pentru a ne bucura de sănătate și de viață!

 

 

Alb și negru

 

Marinela Belu-Capșa

de după un nor

luminații ochi privesc

zbaterea de pe pământ

viermuiala de glasuri 

înspăimântate

de ghearele morții

mai mică decât un vârf de ac

rotunda figură

virus încoronat

alb și negru se zbate 

înfășat în voalul doamnei

cu baston de abanos

la fereastră

umbrele dansează

izolate 

în lumea lor

 

Crizaţi de covid

Gabriel Todică

Nu mă potrivesc cu noua modă

Nu pot sta în casă.

Merg singur pe stradă

Şi nu port mască.

 

Nu am chef de paradă,

Nici de mănuşi de plastic,

Prefer să te ţin de mână,

În ex-perimetrul casnic.

 

Port în mine o vină,

Că sunt demodat,

Dar prefer să respir liber

Aerul curat.

 

Te ştiu că eşti cerber

Al straşnicului covid

Eu, chiar sunt liber!

Tu, tot mai livid!…

 

1 04 2020

 

Arșaluis Gurău

O întrebare. . .

Ce ne facem, oameni buni?  Virușii stau să ne-omoare,

Umblă brambura pe stradă, ni se bagă-n pat, în nas,

Joacă hora pe trahee, tropăie-n calculatoare.

Să ne dăm învinși cu toții? Doar atât ne-a mai rămas?

                             și  . . . un răspuns

N-am fi bănuit vreodată că-un dușman atât de mic,

Cât un fir de praf, cât punctul, cât o boabă de nimic,

O să ne sfideze-obraznic și-o să treacă la atac,

Dar nu știe teroristul că o să-i venim de hac.

 

                                               

 

 

No comments

Lasă un răspuns

Ce parere aveti de noul website valcea-turism.ro?

View Results

Loading ... Loading ...