Menu

TEONA SCOPOS / versuri / CRĂCIUNURILE SUFLETULUI MEU


CRĂCIUNURILE  SUFLETULUI  MEU
 
Ce multe Crăciunuri în suflet am strâns…
Ce sfinte-amintiri… colinde… bunici…
Credință… tradiții… Cât suntem de mici,
Pierduți în minciună și vorbe de plâns…
 
Iartă-ne DOAMNE… ni-i gândul bolnav…
Ne-ascundem ființa sub false sclipiri  -
Sub vremuri străine… străine trăiri…
Ni-I mintea condusă… ni-i sufletul sclav.
 
Pruncul Iisus… în frig s-a născut  -
Frigul acum… e-n suflet și-n gând…
Cu câtă căldură umblam colindând…
Ce sfinte tradiții avem… și-am avut…
 
Naștere sfântă… zi de Crăciun…
Era sărbătoare în orice ființă  -
Legi din bătrâni urmam cu credință…
Românul… era… în toate mai bun .
 
Bunii români sunt azi vinovați
De ”greul păcat” de-a crede-n normal  -
Apele-s tulburi… Departe de mal,
De-a valma suntem  -  onești și pătați.
 
Oprește,  DOAMNE, vâltoarea străină  -
Oprește potopul de frică și ură  -
Răii conduc… cinstiții îndură…
În timp ticălos… în vreme haină…
 
Dă minții lumină și-n suflet iubire  -
Dă Timpului timp să treacă firesc  -
Sădește… în oameni… semnul ceresc,
Să-și ceară iertare, să-și vină în fire.
 
Să știm gândul drept și slova de spus  -
Pe drumul lăsat să mergem cinstit  -
Crăciunu-i aproape  -  magi au sosit,
Vestind ”S-A  NĂSCUT  PRUNCUL  IISUS !”
 
Și bradul…cu daruri… și Moșul Crăciun,
Toate au rost în sfântă credință  -
Când omul e Om, clădește-n ființă,
Iubire și cinste și este mai bun.
 
Ajută-i, DOAMNE, pe toți care-au plâns
Și care în lacrimi colindă… în gând…
Eu, bun PĂRINTE, prin Tine trăind,
Multe Crăciunuri în suflet am strâns…
 
 -  15 decembrie 2020  -
 
 
 
RUGĂ ȘI COLIND  DE  ȚARĂ
 
 
Colindă Carpații, colindă spre cer  -
Preoții brazi... colindă și cântă  -
Stânca înaltă e troiță sfântă...
Pământul colindă... îl simt... leru-i ler...
 
 
Simt Dunărea toată cum vine acasă,
Cu rugă în unde și doine cu dor  -
Colindă Ardealul... izvor cu izvor...
Moldova colindă... casă cu casă...
 
 
Și Mureș... și Olt... și Prutul colindă  -
Rugi din Oaș se-aud pân-la Jiu  -
Muntenia cântă cu sufletul viu...
Cântă o țară... din prag pân-la grindă.
 
 
Și simt busuioc... aud urători...
Sub lacrimi neplânse... colindă un neam  -
Credința-i putere... Putere aveam...
Istorie sfântă... sfinte comori.
 
 
Cerul, spre DOMNUL, colindele poartă  -
Ingerii ning balsam peste țară  -
Prezentul nedrept... cât poate să doară...
Cei duși... din morminte... ne-au vrut altă soartă...
 
 
Aici... și departe... românu-i pribeag...
Își simte-n ființă viața furată  -
Tot vrea să colinde... colindă curată...
La geamul de-acasă... acasă... în prag...
 
 
Și-adună, sub lacrimi, colinde și dor  -
Și-adună dureri... dar nu-i vinovat  -
Mi-i dor de colinde în vatra de sat...
Sub vremuri și vreme... speranțele mor...
 
Dar țara... colindă și-n ger nefiresc  -
Vibrează pământul... cu stânci și morminte  -
Trecutul e-n noi... în suflet și-n minte...
Suntem și vom fi, sfânt neam românesc.
 
 
Pământul colindă... îl simt... leru-i ler...
E țara altar și troiță sfântă  -
Colindă Carpații... colindă și cântă...
Și ruga de țară tot urcă spre cer. 
 
 -  18 decembrie 2020  -                                                                                                                     

No comments

Lasă un răspuns

Ce parere aveti de noul website valcea-turism.ro?

View Results

Loading ... Loading ...

Date de contact