Menu

TEONA SCOPOS / versuri / SFÂNTĂ MARIE

 

Imagini pentru SFÂNTĂ MARIE

 

SFÂNTĂ  MARIE

 

Sfântă Marie, mamă cuminte,
Fii în lumină în lumea de Sus  –
Alături de îngeri și fiul Iisus,
Ne dai ajutor prin suflet și minte.
Tu știi suferința, tu știi nemurirea  –
Ai plâns și-nțelegi când plângem și noi  –

 

Mulți semeni se zbat în griji și nevoi,
Adânc e rănită de-un timp omenirea.
Războaie, urgii,boli și furtuni…
Inima lumii în frică se zbate  –
E  viața povară? Grea crucea din spate?

 

Maică Marie, fă lumea mai bună!
Alungă tot răul ce seamănă ură !
Mângâie rănile celor cuminți !
Ai milă de cei lipsiți de părinți !

 

Maică, ajută-i pe toți care-ndură!
Ai fost printre noi… dar ai veșnicia…
Rog îngerii toți alături să-ți fie  –
Iubire ne dai, mamă Marie  –
E  sfânt al tău nume, Sfântă Maria.

 

 

VREMURI  AMARE

 

Simt lacrimi multe,multe.. și sufletul… cenușă…

Pe dinnăuntru plâng… dar cât de calmă par…

Gust viața zi de zi  –  gust acru și amar  –

Tristețe multă-n casă și dincolo de ușă.

 

Neplânse lacrimi strâng  –  povară tot mai grea  –

Mă simt o cruce vie târâtă pe-al meu drum  –

Din tot ce-am năzuit… cu ce-am rămas acum?…

Sunt însămi o străină mergând prin viața mea.

 

Mi-i dor să pot zâmbi. E greu… am obosit…

Aș vrea în juru-mi semeni cu chipul luminos  –

Și eu și lumea toată privim mereu în jos…

Atâtea griji nedrepte de-un timp ne-au schilodit.

 

Și trupul e schilod și sufletu-i schilod…

Sub vreme și sub vremuri tot mai străini suntem  –

Nepăsători și orbi… nu știm nici ce avem…

Ce s-a ales de mine, de țară, de norod?…

 

 

Și cine-i păpușarul ce soarta mânuiește?

Ce interese sumbre…încet… ne-au pervertit?…

Normalitatea, cinstea…doar dorm…sau au murit?

Aici și-n lumea toată… urgia crește, crește…

 

Tristețe multă-n casă… și dincolo de ușă…

Gust viața zi de zi  –  gust acru și amar  –

Pe dinnăuntru plâng… dar cât de calmă par…

Sunt lacrimi multe, multe… și sufletul cenușă…

 

 

         ÎNCĂ  SCRIU…

 

Cum ar fi oare să nu mai pot scrie?…

Ce s-ar alege de sufletul meu ?

Și-așa mă întunec și pasul mi-i greu…

Prin slove… inima încă mi-i vie.

 

Și scriu… și așa…mersu-i mai drept –

Cuvintele toate… și dor și alină  –

Încerc să frământ în inima plină

Slove curate și-un sfat înțelept.

 

Oameni dragi mie citesc și-nțeleg  –

Credința din mine m-ajută mereu  –

Singură sunt… dar cu DUMNEZEU…

Cu trup obosit dar suflet întreg.

 

Scriu într-o țară cu umerii goi  –

Mă doare tot răul ce crește și crește  –

E greu, pe pământ, să simți românește…

Istoria, oare, uită de noi?…

 

Dar noi, despre noi, ce știm, ce mai știm?…

Câți, dintre semeni, au țara în sânge?

Normalul îndură, muncește și plânge…

În țara în care uităm să trăim.

 

Mai sunt încă inimi ce bat românește –

Mai sunt încă mâini ce scriu pentru neam  –

Eram mai români, da, altfel eram…

Unde e vina? Cine greșește?

 

Cine răspunde… nouă… și mie?

Cine ne face greul mai greu?

Ce s-ar alege de sufletul meu ?

Cum ar fi oare să nu mai pot scrie?

 

TEONA SCOPOS

No comments

Lasă un răspuns

Ce parere aveti de noul website valcea-turism.ro?

View Results

Loading ... Loading ...