Menu

VALPARAISO – IMPERIUL POEZIEI LUI PABLO NERUDA

Este posibil ca imaginea să conţină: 2 persoane, oameni în picioare şi în aer liber

VALPARAISO – IMPERIUL  POEZIEI  LUI  PABLO  NERUDA

Mariana Popa

Am privit în oglinda timpului unde am văzut amintirile dragi mie. Ideile, imaginile mă asediază. Intru în vârtejul amintirilor, găsesc oaza de lumină pe care o căutam Simt vântul încărcat de apa Oceanului Pacific. Pășesc plină de emoții în casa de pe  plaja oceanului din orașul Valparaiso,

locuința poetului Pablo Neruda. Priveam fluida lume scăldată de valurile Pacificului. Sufletu-mi ardea  la gândul că mă aflu atât de aproape de imperiul poeziei lui Neruda. Mi s-a deschis fereastra timpului, am forțat-o și voiam să intru în oceanul de poezii din caietul lui Pablo Chilianul. Nici nu știu cum am urcat scările destul de înguste ca să ajung la biroul de lucru al celui care a obținut Premiul Nobel pentru poezie  în anul 1971. Țâșnesc  în fața unui caiet cu poezii scrise în limba spaniolă. Mă aflam într-un adevărat sanctuar al poeziei.Tresar dureros, nu pot descifra matricea spaniolă. Dar ochii mei fotografiază totul, simt pe pieptul meu îngreunat în respirație, un adevărat  pandant al emoției. Ating scrisul pe furiș. Mi se pare fertil ca solul unui ogor. Țâșneau literele ordonate ca iarba după o furtună caldă. Pur și simplu, pluteam de un timp în fața caietului așezat pe un stativ. Mi se părea, că într-o clipă grațioasă,  am atins suflarea poetului și-i număram cuvintele. Sunt trezită din visare de o voce din casa- muzeu. Ghidul îmi oferea o cască din care țâșneau poeziile marelui poet chilian. Mă răsfăț cu poeziile într-o limbă pe care o înțelegeam. La ieșirea din casa memorială  aveam sentimentul, că a rămas în mintea și în sufletul meu, un drum al imperiului poeziei, înalt prețuite.

Prima mea întâlnire cu Oceanul Pacific a pălit pe lângă trăirea intensă în fața scrisului  lui Pablo Neruda. Dar, am simțit nevoia să mă confesez agavelor și altor flori întâlnite în calea-mi. Chiar soarele mi se dăruia într-un spectacol translucid prin bogăția de culori ale cucubeelor apărute după o ploaie scurtă. Atmosfera prietenoasă difuza note muzicale  dăruite nouă din spații siderale.

Nimic nu e mai atrăgător pentru un iubitor de poezie decât să se apropie de scrisul unui „monstru sacru” al poeziei. Parcă am călătorit într-o capsulă a timpului pentru că distanța la care scriu aceste impresii este de cinci ani. Dar, carnetul meu de „reporter de teren” m-a ajutat din nou.

Părăsesc casa muzeu vizitată. Priveam albastrul oceanului și pluteam cu valurile lui ca într-o frescă luminoasă brodată cu raze aurii ale darnicului soare. Mi se părea, la fața locului, că însuși Claude Monet a poposit pe apele oceanice cu penelu-i fermecat. Mi-e greu să ies din această poveste frumoasă. Știți că, Pablo Neruda ( 1904-1973 ) a fost nevoit să-și vândă câteva piese de mobilier, în anul  1923 pentru a-și publica prima carte –„CREPUSCULAR”? Ca apoi, în anul 1971 să fie Laureat Nobel și să primească 1 milion de dolari.

Am primit acolo la Valparaiso o informație foarte prețioasă. Ni se spune că Pablo a fost în România de trei ori, în 1950, 1951 și 1960,. Era fascinat de poezia românească. În memoriile sale scria: „Acei trubaduri, liberi ca păsările codrilor patrioți calzi, revoluționari deciși și îndrăgostiți de viață, au fost o revelație pentru mine”…* În anul 1967 se tipărește la Buienos Aires o antologie a poeziei românești în limba spaniolă pe care o traduce chiar poetul chilian numind-o

„ 44 de poeți români”. Am aflat că printre cei antologați era și Lucian Blaga deși în România era interzis. Deci a primat calitatea și valoarea, nu apartenența politică a poetului nostru.

Prefața este semnată tot de Neruda, care scrie despre fiecare poet din cei 44 selectați. La întoarcerea în țară, am căutat această antologie, fără succes. Am găsit însă un articol al ziaristului Ilie Rad în Revista „Apostrof” **

După prezentarea  poeților români, poetul chilian aduce un omagiu limbii române „rudă de sânge cu limba noastră, conține o rodnicie de care noi ne bucurăm: ungherele ei slave. În aceste unghere ne pierdem pasul, ne uităm când în sus, când în jos și până la urmă ne agățăm de franceză ca să nu rămânem în întuneric….Fermă și plină de splendoare e limba română, și poetică prin excelență„**

Revenind la casa-muzeu de pe plaja Oceanului Pacific, trebuie să fac precizarea că Pablo Neruda a avut trei soții și deci trei case de locuit în care și-a creat opera premiată Nobel. În această casă am pășit plină de emoție, așa cum am afirmat mai sus, mi-a oferit o adevărată poveste pe care ar fi bine să o „citească” toți iubitorii de călătorii.  Fotografierea în interiorul casei este interzisă. Așa că am memorat foarte bine totul. M-a ajutat „ospitalitatea” stăpânului casei. Și acum după câțiva ani dacă-i privesc fotografia de pe cartea- jurnal de călătorie „Mărturisesc că am trăit”, am senzația că este viu și ne-ar putea ieși în întâmpinare din una din camerele casei sale de la Valparaiso, care se numește „La Sebastiana”. După biroul poetului, m-a impresionat foarte mult dormitorul cu geamuri mari spre ocean. Patul matrimonial avea o poziție ciudată, era așezat pe diagonală, astfel imaginea valurilor era fascinantă. Ziua noastră de vizită avea o vreme închisă, bătea vântul. Valurile înspumate se înălțau când amenințător, când jucăuș șoptindu-ne versurile cântului oceanului. Această imagine rară nu pot să o uit, eu fiind locuitor în centrul continentului european. Se spune că poetul are o cameră pe care noi turiștii nu am văzut-o în acea ocazie, dar ni s-a spus că este la etajul superior și are

o ieșire direct afară în grădină. Era folosită de poetul chilian când oaspeții îl oboseau. Dispărea nevăzut lăsând musafirii în seama soției. Era probabil un mijloc de protejare.

În încheiere imi face plăcere să redau -Motivația Juriului Nobel: „Pentru opera lui, care, cu sufletul unei forțe elementare, dă viață destinului și viselor unui întreg continent.„ ***

Mariana Popa, Brașov

*Din lucrarea „Mărturisesc că am trăit. Memorii ” de Pablo Neruda. Traducerea îdin limba spaniolă de luminița Voina-Rauț, București: Vellant, 2010, pg.200.

**„Apostrof”-Arhivă, AnulXXX 2019, nr.6(349) , sursa Wikepedia

*** Wikepedia, enciclopedia liberă.

.

No comments

Lasă un răspuns

Ce parere aveti de noul website valcea-turism.ro?

View Results

Loading ... Loading ...