Menu

Versuri / Mioara Oprișan / POEMA APEI

 

POEMA APEI

Mioara Oprișan

 

Ubicuă răsari zâmbind,

În floarea albă de salcâm,

Îmbrățișând în taină forma

Sevei, cu șăgalnicu-i sărut,

De parfum.

 

Înamorată ca o zee,

Atingi  în joacă lanul ud,

Începi măiastră melopee,

Macilor roșii, farmec  nud

În amurg.

 

Curgi ca un tril de ciocârlie,

Între pământ și cer, rotund,

Bătând mătănii de lumină

Ochiului de rouă, susurând

De fecund.

 

Pui Caraimanului sălbatic

Tichie de mărgăritar,

Cașmirul verde brazilor,

Izvoarelor oglinda undei

De cleștar.

 

Sclipiri de curcubeie ascunzi

În pulsul dârelor de soare,

Îți poartă Dunărea balada,

Neobosită tânguire

Către mare.

 

Carpaților le dăruiești răcoare,

Câmpiilor bogat veșmânt,

Dai  veselie ploilor sub soare,

Brațul vieții cobori adânc,

În pământ.

 

Dezlegi  izvoare de lumină

Pe-al patriei  ținut străvechi,

Precum o nouă mântuire

Botezi  atomul și celula,

Omul vechi.

 

MIOARA  OPRIȘAN,  BRĂILA,MEMBRĂ  L.S.R.

 

No comments

Lasă un răspuns

Ce parere aveti de noul website valcea-turism.ro?

View Results

Loading ... Loading ...